Peisajul viticol românesc al anului 2024 este unul extrem de efervescent, nu doar pentru ca se produce mult spumant de calitate dar și pentru ca in fiecare an cramele românești vin către consumatori cu vinuri din ce în ce mai bune. Așa că vă propun ca prin intermediul acestui articol să descoperim câte ceva din istoria, filozofia și inspirația unuia dintre cei mai mari producători de vinuri din România, acela care a pariat totul pe soiurile românești și care nu pare să se gândească măcar la ideea de a aclimatiza în podgoriile sale nici un alt soi. Da, ați ghicit, este vorba despre Cramele Cotnari.
Călătoria de 6 ore până în inima Moldovei, lângă Iași, ne-ar aduce în fața mărețului sediul al “cramei mamă” situat în centrul comunei, apoi ne-ar cuceri vinoteca ce păstrează peste 1000 de etichete de vinuri produse aici de-a lungul anilor, cel mai vechi fiind din 1956.
Sub marea umbrelă Cramele Cotnari se află două povești faine: una, Cotnari SA, “crama mamă”, cu ani mulți în spate, cu tradiție și vinuri consacrate și valul tânăr, Casa de vinuri Cotnari – un proiect ambițios pornit în 2007 de copiii antreprenorilor de la Cotnari SA.
Să ne amintim că suntem lângă Iași, în inima regiunii viticole Podişului Moldovei şi că podgoria Cotnari este una dintre cele mai vechi din România. Primele dovezi care să ateste cultivarea viţei de vie pe aceste meleaguri se află pe dealul Cătălina unde cu peste 2.000 de ani în urmă era întemeiată o cetate traco-getică. În această cetate au fost descoperite dovezi care arată că locuitorii ei se îndeletniceau cu cultivarea viţei de vie şi producerea vinurilor.
Referinţe istorice despre viile din zona Cotnari întâlnim şi în perioada domnitorului Petru Aron, când se găsesc primele dovezi scrise despre viile de la Cotnari. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, podgoria atinge o dezvoltare fără precedent, atât prin mărimea suprafeţelor cultivate, cât şi prin calitatea vinurilor obţinute. În a doua parte a secolului XVI, Cotnariul, cu “peste 3.500 de fumuri”, era unul din cele mai cunoscute târguri ale Moldovei.
În zilele noastre, suprafaţa de viţă de vie aparţinând SC Cotnari SA este de aproximativ 1400 Ha. Pe această suprafaţă sunt cultivate doar soiuri autohtone de struguri: Grasă de Cotnari, Fetească Albă, Tămâioasă Românească şi Frâncuşă, în proporţii aproximativ egale.
Cotnariul este singura podgorie în care s-au păstrat exclusiv soiuri autohtone, după invazia filoxerei din perioada anilor 1890.
Singura crama românească care mizează doar pe soiuri autohtone, fără să cadă în ispita trendurilor si fără să se clintească în fața ideii de a integra cumva și soiuri internaționale în podgoria sa. Majoritatea plantaţiilor sunt vii tinere şi au fost înfiinţate începand cu anii 2006-2007.
Desprins din crama mamă în 2007, începe povestea ambițiosului proiect Casa de Vinuri Cotnari prin înființarea în podgorie de noi plantații, formate din tradiționalele soiuri Grasă de Cotnari, Tămâioasă Românească și Fetească Albă, cărora li s-au alăturat Busuioaca și Feteasca Neagră. Crama a început cu un sediu distinct la Castelul Vlădoianu, edificiu ridicat în anul 1901 de fostul guvernator al Băncii Naţionale, boierul Vasile Vlădoianu, împreună cu soția sa Raliţa Balş, descendentă a boierului Balş. Odată cu trecerea timpului, domeniului i-au fost atribuite diverse destinații: în timpul celui de-al doilea război mondial a fost folosit de armata rusă ca spital iar între anii 1945-1950 a funcționat ca orfelinat. După anul 1950 a fost preluat de CAP apoi de IAS Cotnari.
Suprafața exploatată de către Casa de Vinuri Cotnari este compusă din Fetească Neagră – 100 ha, Busuioacă – 75 ha, Tămâioasă Românească – 75 ha, Grasă de Cotnari – 50 ha şi Fetească Albă – 50 ha. Fiind un producător de vinuri premium, rezultate din struguri de calitate, plantațiile Casei de Vinuri Cotnari au fost înființate cu tehnologie de ultimă generație, urmărindu-se o densitate mică a plantelor (3646 plante la hectar), o distanță mare între rânduri, (3 m) ce permite o circulare eficientă a aerului și efectuarea lucrărilor cu utilaje moderne. Lucrările viticole se execută astfel încât cantitatea de struguri recoltată pe hectar să nu depășească 6 tone (Grasă de Cotnari, Tămâioasă Românească, Fetească Albă, Busuioacă), respectiv 5 tone (Fetească Neagră).
Finalizarea Cramei Vlădoianu, amplasată în spatele castelului Vlădoianu, constituie prima etapă a planului de investiții în vinificație al Casei de Vinuri Cotnari. Amplasată pe locul vechii crame, unde boierul Vlădoianu producea vinul obținut din recoltarea strugurilor de pe cele aproximativ 50 de hectare pe care le administra, și a beciului aflat la o adâncime de 15 metri, înalt de 6 metri, cu o suprafață de aproximativ 200 metri pătrați, unde acesta depozita vinul produs, Crama Vlădoianu este dotată cu tehnologie de ultimă generație în materie de vinificare a strugurilor roșii.
Deși planul inițial de investiții prevedea construirea unei noi crame, în cadrul domeniului Vlădoianu, dotate cu tehnologii de ultimă generație în materie de vinificare a strugurilor albi, luna septembrie a anului 2013 a adus o schimbare majoră, însă benefică, prin achiziționarea unei vechi crame: Crama Axinte.
Ioan Axinte, un cunoscut avocat al vremii și fost prefect de Iași, “podgorean priceput”, a achiziționat în anul 1933, de la celebra soprană Hariclea Darclee o vie de 3 funii și 53 prăjini în scopul vinificării strugurilor obținuți.
În acea perioadă, specific Podgoriei Cotnari, era vinificarea strugurilor tradiționali de către familiile ce dețineau mici suprafețe de viță de vie. Dintre aceste familii, anterior achiziției realizate de Ioan Axinte, renumită în Podgorie era familia de vinificatori Terente, care ajunsese la performanța de a vinde “butelia” cu vin, al cărui cupaj a rămas necunoscut, la un preț de 700 lei, Casei Domnitoare din Egipt și Etiopia.
La o scurtă perioadă de timp, după achiziționarea viilor de către Ioan Axinte, [conform relatărilor din 1969, redate în Cronica Cotnarilor, (București, 1971, pag. 214)], în urma unui an excepțional, în care recoltatul a avut loc foarte târziu, iar mustul obținut a fost prelucrat într-un mod rămas necunoscut, cupajul de trei soiuri tradiționale al faimosului podgorean a ajuns să se vândă la un preț de 1500 lei (aproximativ 10 $) pe “butelie”, fiind căutat ca “iarbă de leac”.
Această creștere considerabilă în calitate, într-un timp atât de scurt, i-a adus faima în Podgorie, fiind ales, în anul 1936, în funcția de vicepreședinte al Societății Cooperativiste Vinicole Cotnari, ce avea ca scop vinificarea în condiții tehnice superioare a strugurilor, precum și valorificarea vinului la prețuri mai avantajoase.
Astfel, cunoscutul avocat și fost prefect de Iași, devenit în scurt timp iscusit vinificator, a avut un rol determinant în creșterea calității vinurilor produse în podgoria Cotnari, misiune pe care Casa de Vinuri Cotnari și-a însușit-o în zilele noastre. Istoria vinificatorului a constituit motivul determinant al achiziționării Cramei Axinte, Casa de Vinuri Cotnari urmărind îmbinarea modernismului cu îndelungata experiență și istorie a locului.
Ce ar fi vinurile fără povești sau poveștile fără vin? Dintr-un loc atât de bogat în povești, leagănul basmelor Românești, încărcat de autenticitate aducem pentru voi în această săptămână o selecție de vinuri cel puțin pe atât de interesantă cât locurile acestea și vă propunem să cunoașteți un pic mai bine soiurile noastre locale, atat de la Cotnari SA, cât și de la Casa de vinuri Cotnari. Bucurați-vă de vin!
