Localitatea Silagiu sau Silaj, atestată documentar prima oară în 1406, este un loc unde creșterea viței de vie este atât de adânc pătrunsă în conștiința oamenilor, încât chiar și simbolul ales să reprezinte localitatea este un ciorchine de strugure!
Silagiu are un hotar deluros, foarte productiv, în care se cultiva viță de vie. Face, deci, parte din unul dintre cele 5 centre viticole ale Banatului, regiunea viticolă din jurul Buziașului. Este supranumit și „satul asezat pe trei văi”.
În tradiția satului Silagiu s-a păstrat legenda care spune că preotul Zilagi sau Silagi, venit din Ardeal, a întemeiat Silagiul. Altă versiune vorbește despre un haiduc din Sălaj, cu numele de Moise Silăgeanu sau Sălăgeanu, care ar fi unificat cătunele răsfirate într-o comunitate de sine stătătoare.
De-a lungul timpului, localitatea a fost sub ocupația otomană a Banatului, a aparținut apoi Principatelor Transilvaniei, iar după cucerirea Banatului de către austrieci este redenumită Voivodina sârbească și Banatul timișan. Tot atunci, Imperiul impune limba germană ca limbă oficială. În anii care au urmat 1840-1850, aici s-au așezat foarte mulți coloniști germani și maghiari.
Tradiția viticolă pe Dealul Silagiului este veche, diverse însemnări consemnând îndeletniciri viticole încă de la începutul mileniului.
Mai târziu, Sigismund Ormos, care deținea pământuri prin părțile locului la începutul anilor 1800, în însemnările sale, vorbește despre perioadele când mergea împreună cu localnicii la munca viei.
Deși la Silagiu se cultivă vie din cele mai vechi timpuri, epidemia de filoxeră din 1888 a distrus și pe aceste meleaguri soiuri importante: precum Cadarcă, Majarcă, Roșu bătut sau Slancamenca iar terenurile au rămas în mare parte pustiite, în anul 1895 se aduc în regiune soiuri nobile: Riesling Italian, Creata, Muscat Ottonel, Muscat Hamburg, Schiller alb și roșu, Razachel, Silvaner. Strugurii noi sunt mult mai productivi și mai rezistenți la boli și alte tipuri de dăunători. Oamenii locului se specializează tot mai mult în cultivarea și exploatarea viței de vie.
Productivitatea crește, iar vinul de Silagiu începe să devină apreciat și căutat. În 1919, Silagiu avea circa 579 ha de vie. Vinurile de Silagiu au fost pentru mult timp cele mai apreciate din regiune.
Perioada comunistă a însemnat, din păcate, o serie de pași înapoi în viticultura zonei, industrializare forțată, uniformizare neproductivă și a lăsat în urmă un combinat-fantomă care nu a rezistat perioadei de tranziție.
Dealurile Silagiului fac parte din Podgoria Buziaș – Silagiu, situată pe piemontul dintre Timiș și Bârzava. Localitățile care se includ în această podgorie sunt: orașul Buziaș și satele Silagiu și Bacova. Dealul Silagiu, situat în apropiere de Buziaș, are o altitudine maximă de 324 m.
Podgoria este specializată în producerea vinurilor superioare, roșii și albe. Într-o mai mică măsură, La Silagiu se produc și vinuri aromate și struguri de masă.
Clima Silagiului este de tip continental mediteraneană, cu influențe moderate de la râurile care trec prin apropiere și de la colinele Carpaților Occidentali. Iernile sunt blânde, veri calde și însorite, toamne prelungite. Iar precipitațiile anuale echilibrate asigură necesarul de apă.
Dealul Silagiului are o expunere ideală la soare, cu pante în direcția sudică și vestică, pe care soarele le mângâie de-a lungul întregii zile, pante care au o varietate mare de tipuri de sol, de la brun-roșcat de pădure, până la sol cu conținut ridicat de oxizi de fier – perfect pentru vinurile roșii – toate pe o rocă de bază calcaroasă – perfect pentru cultivarea excelentă a viței de vie. În centrul atenției cultivatorilor de viță de vie și a producătorilor din zonă sunt vinuri albe de masă și aromate de calitate superioară, dar nu sunt excluse nici vinurile roșii din soiuri clasice.