Rocca by the Jar, Tom Yum și bere artizanală
Text de Ana Maria Gheorghe
Povestea mea nu e una de dragoste, ci mai degrabă despre prietenie. Acum cred că 3 ani am cunoscut-o pe Andra, care e una dintre prietenele mele apropiate. Lucram într-o agenție de Digital și ea avea un start-up care activa în agenția aia. S-a chinuit în toate felurile să fim prietene, dar se izbea de sictirul meu absolut și de mantra mea clasică: EU NU AM VENIT AICI SĂ ÎMI FAC PRIETENI.
Mă tot invita peste tot, eu dădeam ghost. Până când într-un final am decis că hai să vedem, domne! Eh, de atunci ne-am tot plimbat împreună și-am trecut printr-o mie de peripeții. Dar cumva, ca o făcută, cel mai des am ajuns la Rocca by the Jar. Anul trecut eram obsedate să mergem acolo. Bine, ea a mers mai mult decât mine. Dar m-a convertit complet. Mai ales că orice am comandat de acolo, mi-a gâdilat papilele gustative până când am uitat că exist.
Prima oară când am mers acolo, știu că eram extrem de ciufută și-am zorit maxim chelnerița. Andra, ca de obicei mi-a atras atenția că nu sunt prințesa planetei și nu-i restaurantul meu. Așa că m-am calmat. Ne-am îndopat cu dumplings, cartofii rocca, Tom Yum, Ramen și bere artizanală. De atunci a rămas tradiție.
De fiecare dată când ne sărbătoream, ne simțeam rău sau bine, ne întorceam în Rocca by The Jar. Mamă, am mers acolo chiar și pe-o ploaie torențială și-am comandat tot meniul! Am stat ore întregi și-am făcut consumație acolo. Aceiași chelneriță exasperată de cât de gălăgioase suntem. Sunt convinsă că a început să ne placă după primele 2-3 dăți în care am mers. A văzut că suntem fete de treabă. Nici nu mai știu câte seri am pierdut pe acolo. Scopul era să povestim prin ce-am mai trecut, să ne minunăm de cât de bună e mâncarea, să stingem iuțimea cu bere și să plecăm complet satisfăcute de acolo. Cred că oricum o bună parte din prietenia noastră e bazată pe mâncare.
Acum în pandemie, cred că pe la început, am comandat acasă de la Rocca, tot cu ea, o supă, dar nu a fost tocmai la fel. Eu cu cine mai eram ciufută? Cum îmi mai făceam griji că sunt îmbrăcată frumos și plec pe ploaie torențială de acolo? Unde mai facem gălăgie?
Mi-e dor de mor de o seară cu Andra în Rocca by the Jar, cu bere IPA și mâncare așa bună și picantă de-ți stă portofelul în loc.