Săptămâna aceasta am lansat pe desprevin.ro ideea de a susține HORECA atât prin o comanda mâncărurilor preferate, cât și prin a ne aminti de locurile alea frumoase, unde obișnuiam să mergem înainte de pandemie. Mulți dintre prietenii noștri au dat curs invitației și ne-au scris guest posturi. Citind poveștile lor legate de vinuri bune și mâncăruri delicioase, m-am întrebat: mie de ce mi-e dor de când a început pandemia?
Ei bine, îmi e dor de multe, de la călătorit și descoperit locuri noi, la locațiile mele preferate și multe altele. Dar dintre toate cel mai dor mi-este de momentele de răsfăț când scoteam rochia și alegeam pantofii perfecți și ieșeam la date cu Alex. De momentele când era full la restaurantul la care ne doream să ajungem și, ca prin minune, apăreau două locuri la bar. Mi-e dor de fine dining. De Kaiamo, de Anika.
Mi-e dor de a rămâne cu gura căscată la te miri ce nebunie ne servea Chef Radu sau Chef Alex. De pairingul dintre vinurile alea faine și mâncarea aia uneori nebună, dar care-ți bucura fiecare papilă. De vibe-ul ala cool din restaurantul plin, cu oamenii de acolo puși pe explicat ce inspirație au mai avut chef-ii sau despre ce a fost fresh azi la piață. De bucuria faptului că azi ieșim la date.
M-am bucurat enorm când am văzut că cei doi Chefi au fost incluși în descoperirile celor de la Best 50 of The World. Când am văzut, în sfârșit, România pe harta gastronomică a lumii. Nu-mi mai încăpeam în piele de mândrie că am mâncae la mesele tuturor românilor menționați acolo.
Cred că HoReCa este una dintre cele mai afectate industrii, iar fine diningul are cel mai mult de suferit, pentru că da ne comandăm mâncare acasă. Însă, frumusețea fine diningului este despre experiența în sine, despre loc, despre oameni și despre socializare. Mă uit la chefii de fine dining și le apreciez determinarea de a scoate-o la capăt cumva, le apreciez îndârjirea și ideile, adaptarea la vremuri. Nu cred că e ușor deloc să lași sous vidul în cui și să treci la făcut ciorbă de perișoare sau pui prăjit.
Dar, guys, eu abia aștept să reluăm ieșirile, să mă bucur de clinchetul paharelor pline de spumant și de râsul găștilor.