Cunoaste-o mai bine pe Mihaela de Poix - CEO Crama S.E.R.V.E.
Cum ai început povestea S.E.R.V.E.?
Întâmplător: l-am cunoscut pe Guy printr-un prieten avocat pe care îl contactase să îl ajute cu o evaluare a mediului economic și de business din România; până atunci nu avusesem nici o legătură cu lumea vinului în afară de faptul că în familia mea vinul era nelipsit de la mesele de duminică și sărbători. La început am colaborat cu Guy pentru a îl ajuta să prospecteze piața și potențialul viticol iar cand a luat decizia sa ramana și să investească, ne-am asociat.
Ce te-a făcut să rămâi și să dezvolți acest brand?
În afară de faptul că mi-a plăcut natura de când mă știu, vinurile sunt un domeniu extrem de fascinantși de complex, provocările sunt la tot pasul iar business-ul este o construcție pe termen lung, care se numărăîn generații.
Când ai realizat că viața ta de acum înainte este S.E.R.V.E.?
De la început; am avut o oportunitate fantastică să fiu alături de Guy la crearea de la zero a acestei companii, a brandurilor ei și am considerat că SERVE este al treilea copil al meu.
A fost greu să-ți câștigi respectul în branșă? Simți vreodată că“it’s a men’s world”?
Nu a fost greu pentru că nu asta am urmărit. Mi-am dorit să facem vinuri bune și foarte bune, să fim un partener viabil și de încredere atât pentru angajații noștri cât și pentru toți colaboratorii, fie ei furnizori sau clienți. Pe de alta parte, după 25 de ani de vinuri cu pasiune pot spune că sunt convinsă de necesitatea unui “feminine touch”în vinuri, fără de care parcă aceasta pasiune și dragostea nu transpar atat de bine.
Ne impartasesti o amintire frumoasă cu Guy Tyrel de Poix? Care este lucrul invatat de la el?
Guy este el însuși o amintire frumoasă. Atât ca partener de afaceri – pragmatic și uman în același timp, preocupat de perfecțiune și artist în lumea vinurilor, pasionat până la epuizare, cât și ca partener de viață– generos, tolerant, înțelept, dedicat familiei 100%. Tot ce știu despre vinuri am învățat de la el și alături de el (la Politehnica nu se predau cursuri de agronomie / oenologie☺) dar cred că cele mai valoroase lucruri au fost încrederea în oameni și pragmatismul în afaceri.
Ce soi iubești cel mai mult?
Cu toate că mă enervează, pentru ca este un soi dificil și ne provoacă în fiecare an cu alte «stări de spirit» iubesc soiul Pinot Noir. Iar din cele Românești Feteasca Albă și Neagră, în mod evident. Un vin bun care îți place, care se potrivește momentului și companiei în care îl bei, nu conteaza neaparat din ce soi este făcut.
Ce vin bei în mod constant de la SERVE? Care este vinul tău preferat de la S.E.R.V.E., dar din România, dar din lume?
O întrebare simplă, în ceea ce privește S.E.R.V.E.: îmi plac TOATE vinurile de la S.E.R.V.E. pentru că altfel ele nu ar exista (sunt sigură că asta este și sentimentul lui Aurel). Nu beau numai un vin în mod constant, ci pe toate, alternativ: am întotdeauna minim 6 vinuri diferite în casăși beau ce consider că se potrivește momentului. În ceea ce privește România, este o schimbare majoră de calitate în ultimii 10 ani; pe gustul meu, pe primele locuri sunt vinuri de la Balla Geza, Metamorfosis și Vinarte. Din lume, prefer Franța de departe și de acolo regiunile Bourgogne, Meursault si Chateauneuf Du Pape sunt preferatele mele.
Cum arată o zi normală din campania de cules pentru tine?
Ca o clipa: în campanie începi ziua în zori, când deschizi ochii și într-o clipă se face seară, echipele se întorc din vie, se curăță crama după o zi de munca și se pregatește totul pentru a doua zi. În campanie îmi petrec timpul mai mult în cramă și vie, minim 3 zile pe săptămână pentru că nu mă rabdă sufletul să stau la birou, chiar dacă este de lucru; nu că ar fi nevoie de prezenta mea în crama – lucru care de altfel mă frustrează: echipa noastră este atât de bine rodată, încât gestionează 95% din situațiile care pot apărea într-o campanie; la mine rămân deciziile care implică bugete în general. Dar atmosfera din crama când vin strugurii din vie și se încarcăîn vase, mirosul vinurilor proaspete, boasca scoasă din vas, mustul proaspăt stors și apoi primul vin crud (în general un Pinot) sunt senzații de care m-aș lipsi cu greu. Apoi plimbările în vie ca să decidem împreună cu Aurel și cu Dan care anume parcelă urmează la cules, evoluția pe care o poți vedea de la o zi la alta, emoția că urmează un val de ploi și organizarea pe care trebuie sa o faci ca sa adaptezi fluxul de lucru, grija permanentă de a obține cel mai bun vin din munca de un an a oamenilor din vie, toate astea alături de natura la sfârșit de ciclu de viață, atunci când via îți dă roadele ei, mi-au devenit activități și senzații indispensabile. Dealtfel 15 august – 15 octombrie este perioada din an când nu îmi planific nimic altceva.
Care a fost cea mai ciudată/simpatică întrebare sau remarca pe care ai primit-o în timpul unei degustari de vinuri ghidată de tine?
Nu îmi plăceau ieșirile în public și m-am obișnuit foarte greu să fac degustari; învățăm pe de rost ce trebuie sa spun și tot uitam / încurcam informațiile din cauza emoției; până m-am antrenat și a început săîmi facă plăcere să prezint vinurile. Am făcut și multe gafe, de la a vorbi despre alt vin decât cel prezent în pahar (și, mai grav, chiar de alta culoare decat cel prezentat) până la lapsusuri teribile referitoare la numele unor vinuri la care făceam referire sau al regiunilor viticole. Mulțumesc celor care au trecut cu vederea aceste stangacii☺.