Marian, cum ai descrie intrarea ta în lumea vinurilor? Ce-ți place cel mai mult și ce nu?
Trebuie să recunosc că n-a fost neapărat o dorință care mi s-a îndeplinit, s-a întâmplat fără să-mi dau seama. Aveam via, a apărut prima variantă de fonduri europene, iar părinții au decis să demareze proiectul. Eu aveam 20 de ani și cu totul alte interese pe atunci. :)
Îmi place că vinul vine la pachet cu un sistem de valori aparte și că oamenii din domeniu sunt foarte pasionați, e un vibe foarte bun. Nu-mi place că trebuie să-l vând, mi-ar plăcea să fiu doar agricultorul din vârful dealului și altcineva specializat în vânzări să facă asta.
Cum e să conduci o cramă din România la 30 de ani? Ce atârnă mai mult în balanța unui business bine făcut: curajul vârstei sau poate nu atât de multă experiență?
E foarte challenging, te scoate des și mult din zona de confort, dar totodată duce și la creștere, trebuie mereu să experimentezi și să vii cu idei noi.
Curajul vârstei ajută mult, vine la pachet cu ambitie și determinare, însă coroborat cu nu atât de multă experiență, duce la un fel de inconștiență de genul “ what could go wrong” și asta dă curajul necesar de a face lucrurile altfel, de a merge pe cărări nebătătorite, la pionierat.
După părerea mea, lipsa experienței înseamnă să nu fii ținut în loc de lucruri care se fac de prea mult timp în același fel și e clar că trăim vremurile în care se poate și mai ales se impune să facem lucrurile altfel decât au fost făcute până acum.
Când ați preluat erau 60 de hectare, acum înțeleg că sunt mult mai puține, câte folosiți acum și de ce doar atât?
Noi avem în proprietate 15 ha vie, din care 14 productive, restul erau în arendă. Fiind la doar câțiva km de Iași, zona a căpătat o valoare imobiliară, iar proprietarii terenurilor au preferat să scoată via și să construiască case, terenul tranzacționându-se în zonă și cu 40-50 €/ m2. Acum, în timp ce unii scot viile, noi plantăm.
Cum ai descrie perioada de pandemie pentru Gramma Wines? Ce ați câștigat? Ce ați pierdut?
A fost o perioadă interesantă, care ne-a scos din zona de confort și bineînțeles, a produs creștere. Fiind unul dintre producătorii cu vânzări de peste 80% în Horeca, în momentul în care am văzut că se închid restaurantele, a intervenit instinctul de conservare și au început să ne vină idei.
Am pariat pe online, un mediu în care noi ne simțim confortabil, acolo sunt cei mai mulți clienți ai noștri.
Am câștigat notorietate, am câștigat clienți noi și am păstrat legăturile cu cei existenți. Mai mult, am văzut ce se poate întâmpla când consumatorul are 100% putere de decizie.
Știu că una dintre țările în care exportați este Japonia, cum sunt vânzările acum? Câte sticle anual? Ce branduri? În ce alte țări mai putem găsi vinurile voastre?
Pe tot ce înseamnă țările din Asia au scăzut vânzările, acolo va trebui sa reconstruim de la 0. Vânzările nu sunt notabile.
În Germania, Berlin, la Kadewe, al doilea magazin din Europa după Harrods- Londra avem doua vinuri, Aligote si Fetească regală. În vestul Europei în schimb, lucrurile încep să arate tot mai bine și în curând vom anunța o soluție inovativă de gestionare directă a vânzărilor din afara țării.
Care crezi că sunt diferențele între consumatorii din țările în care exporți? Cât de mult contează diferența culturală?
Consumatorul de vin este prin definiție un experimentalist și va căuta mereu vinuri și experiențe noi, însă există diferențe clare în Europa și Asia de exemplu. În timp ce în UE sunt mai tradiționaliști pentru că au gusturi împământenite demult, Japonia a fost mult mai deschisă.
Într-adevăr, în timp ce în UE, România nu are o imagine atât de bună, în Asia nu se mai face diferența între Europa de Est și cea de Vest. Tot ce vine din Europa e văzut ca fiind de calitate; cum suntem noi romanii cu “made in Germany”.
Care este soiul tău de struguri preferat? De ce?
Aligote, cu siguranță. Pentru că este un soi cu arome echilibrate, ceea ce îl face un soi de vin gastronomic, ușor de asociat cu o plajă largă de preparate.
Un alt motiv, este că mi-a demonstrat ce poate să facă: toată lumea ne-a sfătuit să nu vinificam Aligote, că n-are cotă de piață, că e un soi din care nu se pot obține vinuri de calitate, însă, cules în lădiță, desciorchinat, presat pneumatic și fermentat controlat, dă cu totul și cu totul alte rezultate.
Ce vin bei cu cel mai mare drag de la Gramma? Și de la alte crame din România?
De la Gramma Aligote si Fetească neagră.
De la alte crame: Sauvignon blanc Anca Maria Vladoi, rose de la Lechburg, Bacanta Fetească neagră Gârboiu, Chardonnay Trantu, Epopee Catleya, Iakov Bolgiu și dacă pot să zic și din Republica Moldova, Saperavi de Gitana.
Ne împărtășești o întâmplare hazlie din experiența ta cu industria vinurilor?
Eram la un restaurant din Centrul Vechi, Bucuresti cu doi prieteni și am văzut în meniu Gramma Aligote la pahar.
Cand să dăm comanda, domnul amabil mă întreabă “ De băut, sefu’?” Zic “Gramma Aligote” și nici nu termin bine, că primesc răspuns “Da’ nu mai bine vă dau un Sb de la producătorul...”
Eu “ Nu, mi-a stârnit asta curiozitatea “
El “. Nu mai fi curios, mai bine mergi la sigur”
A urmat apoi un ping pong cu Aligote si Sauvignon blanc după care mi-am pierdut răbdarea, am spus ca eu îl fac și că nu mi se pare normal să încerce să schimbe părerea cuiva în modul ăsta. Dacă ceream recomandare, atunci era altă treabă.
Trec câteva luni, același restaurant deschide în Floreasca. Aveam o întâlnire acolo și era extrem de cald afară. Mă așez pe terasă, vine ospatarul, eu cu capul în meniu cer ceva rece, o apa, o limonada, orice receee.
Ce răspuns primesc? “Dar nu mai bine va dau un pahar de Gramma Aligote?”
Era prietenul meu de data trecută, n-am putut să nu mă amuz. Am luat un pahar.