În extrema nord-estică a României, în Moldova cea veselă, tărâm al basmelor și legendelor copilăriei noastre vine povestea noastră din această săptămâna.
Se făcea ca pe la 1847 boierul Ștefan Negruzzi, școlit la Paris, ce avea să sa fie considerat mai apoi pionier al viticulturii românești, împreună cu talentatul oenolog francez Rene Faure se hotărăsc să înființeze o plantație de 30 de ha de viță de vie la Averești, folosind soiuri locale dar și soiuri aduse din Franța. Intuind că terroir-ul zonei Huși este unul aparte au început să integreze aici concepte și practici de viticulture modernă. Din practicile vremii merită să menționăm că cei doi au înființat în podgoria de la Huși primul sistem de irigare cu țevi al viței de vie din România. Ansamblu ce avea un sistem care funcționa prin “lovitură de berbec” (adică gravitațional), adus din Germania. Apa era captată de undeva din vale, diferențele de altitudine fiind de câteva sute de metrii, apoi prin presiune, o urca și iriga vița nobilă plantată pe coamele dealurilor , la vremea respectivă neexistând curent electric.
Eforturile celor doi sunt răsplătite, în anul 1900, la Averești se găsea cea mai modernă podgorie a României care concura cu cele mai bune din Franța. Aici se cultivau soiuri internaționale precum Merlot, Cabernet Sauvignon sau Aligote. Însă francezului i se datorează și renașterea soiurilor vechi românești, Zghihară și Busuioacă.
În anii ce au urmat aici s-a construit conacul boieresc, devenind emblema cramei, pivnițele în care se păstrau vinurile și un parc dendrologic cu specii de castan, tei şi salcâm, care rezistă vremurilor.
Pentru a marca fiecare an și a cinsti locul aici o sticlă din primul vin obținut în anul respectiv este îngropată în locul cel mai răcoros al pivniței, ofrandă adusă plantațiilor și celor ce au muncit aici de-a lungul vremii.