Despre dragoste și omenie în vremuri de pandemie
Text de Dragoș Vărșăndan
Când am cunoscut-o pe Ioana eram în grădină la Simbio. O să spuneți: "Pai da, unde putea să-l cunoască Ioana pe Vărșăndan? La cârciumă. Că doar nu la vreun muzeu". Întâmplarea face că putea să mă întâlnească și la MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană, duh!), unde ne-am aflat în același timp cu vreo două ore mai devreme, măi răutăcioșilor. Ce-i drept, eu aș fi fost pe terasa muzeului, cu o bere în mână cel mai probabil, dar asta mi se pare doar o chestiune de nuanță. Pe scurt, destinul și o foame pantagruelică m-au împins către Simbio, unde am invitat și o prietenă comună, întâlnită la MNAC. Care a adus-o cu ea la masă și pe Ioana.
Inutil să vă mai spun, acel prânz târziu de la Simbio a fost un succes. Ioana mi-a povestit mai târziu cum a urmărit fascinată, o bună bucată de vreme, o picătură de ketchup care stătea să pice pe pantalonii mei verzi din burgerul cu care eu gesticulam. Probabil era și foarte interesant ce spuneam.
Două săptămâni mai târziu, Ioana m-a invitat la un eveniment, eu am invitat-o la Voila în drum spre casă, iar a doua zi m-am mutat practic cu ea. Fără îndoială, această poveste de succes se datorează chimiei, lui Cupidon, destinului, dar mai ales acestor locuri minunate unde ne-am îndrăgostit. La Simbio și la Voila, unde ne simțit și astăzi, după mai bine de cinci ani, ca acasă. Și unde aș vrea să mai petrec multe alte clipe minunate cu Ioana și cu prietenii mei. Chiar și cu cei mai răutăcioși dintre ei.
Acesta-i și motivul pentru care eu și magazinul theliquorstore.ro ne-am alăturat bucuroși campaniei Desprevin.ro. Restaurantele din România au nevoie acum de orice mână de ajutor sau semn de susținere pe care le putem oferi. Dar cel mai mult, au nevoie de venituri. Dacă vreți ca ele să mai existe și după ce trece această pandemie, continuați să susțineți restaurantele în care vă simțiți ca acasă. Dar mai ales să comandați de la ele. Fiecare comandă contează!
*photo credit: @picturethisro