Cunoaște-l pe Marc Dworkin - vinificatorul cramei ALIRA
Când ți-ai început cariera de vinificator? Ce te-a dus către acest drum?
Bunicul meu a fost viticultor în Saint-Emilion. Într-o zi m-a luat cu el la cules. Era Septembrie 1983 și a fost o descoperire fantastică. Așa m-am îndrăgostit de vin.
Poți să ne spui acel lucru special pe care l-ai găsit la Alira? Ceva ce nu ai mai întâlnit în alte locuri?
Cred că Aliman este un loc special de a cultiva viță de vie. Nu avem irigații, iar vara temperaturile sunt foarte ridicate. Așa că vinurile produse aici sunt foarte delicate, cu tanini catifelați și foarte multe arome de fructe, ceva cu adevărat special.
Dacă-mi amintesc corect, tu vinifici în 3-4 tări în present. Care îți place cel mai mult și de ce?
Nici una dintre ele dar toate în aceeași măsură. Încerc să fac cele mai bune vinuri pentru clienții mei.
Și soția ta vinifică? Îți plac mai mult vinurile tale sau vinurile făcute de ea? :)
Facem vinuri foarte diferite. Nu aș spune vinuri mai bune, ci diferite. Dar cel mai bun lucur din asta este că atunci când avem dubii îl rugăm pe celălalt să deguste și să compare. Așa e cel mai bine!
Care dintre strugurii românești îți plac mai mult și de ce?
Feteasca Albă pentru soiurile albe, este foarte minerală, cu note de pământ. Are aciditatea perfectă pentru a putea fi asociată cu multe dintre preparatele cu specific românesc.
Feteasca Neagră pentru soiurile roșii, este condimentată, cu tanini fini mai ales dacă este maturată foarte puțin în butoaie de stejar nou în procentaj foarte scăzut să-i respecți această finețe.
Care dintre vinurile făcute de tine te face cel mai mândru?
Mândru nu este cuvântul pe care l-aș folosi. Dacă clienții mei sunt fericiți de colaborarea noastră, dacă vinurile sunt recunoscute pe plan local și internațional, atunci sunt și eu fericit.
De când vinifici în România? Care a fost cel mai șocant lucru de care-ți amintești din primele vizite aici?
Lucrez în România din 2005. Nu am nimic șocant în amintiri. Sunt un mare fan al țării, al peisajelor (am vizitat mare parte din România) și de asemenea iubesc mâncarea românească.
Industria vinurilor din România este mereu în mișcare și asta este una dintre particularitățile țării ce m-a împins tot timpul să evoluez și să fiu mai bun.
Toată lumea este fascinată de perioada de cules, doar puțini știu că este una dintre cele mai grele perioade de peste an pentru un vinificator. Ne poți împărtăși cum arată o zi de cules pentru tine?
Perioada de cules este în primul rând un miros. Începe la 7 dimineața în vie, când soarele răsare și norii dimineții dispar. În acele câteva minute pământul are un miros unic.
Apoi ziua de cules este o goană continuă, pentru că îți dorești ca strugurii să fie devreme pe mesele de sortare, dar în același timp sunt multe aspecte de care trebuie să ai grijă: de tăiatul lor, să fie aduși cu grijă în cramă și să fie sortați perfect înainte de a fi zdrobiți.
Este o zi importantă pentru că speri că ai ales cea mai bună zi în care strugurii au ajuns la maturitatea de care ai nevoie.
Puțin stresant, aș zice!
Care este relația ta cu via? Te simți conectat? Simți că o stăpânești sau că te stăpânește ea pe tine?
Via nu mă stăpânește. O văd crescând, încerc să anticipez activitatea bolilor și să-i controlez creșterea prin diverse acțiuni pe parcursul anului. Nu sunt “conectat” dar trebuie să știți că urmez acest principiu: nu există vin bun fără struguri buni!
Poți să strici un vin? Cum?
Deloc. Trebuie să lași vinul să fie descoperit mereu, bun sau rău. Vinul este ca o filozofie de viață: vrei să îl descoperi și să îl împărtășești cu familia și cu prietenii. Se pot face și niște vinuri proaste, sper ca nu eu!
Te rugăm să ne împărtășești un gând.
Viața e prea scurtă să bem vinuri proaste.