Cunoaște-l mai bine pe Miși Deneș - vinificator Villa Vinea

Ce înseamnă pentru tine a fi oenolog și cum de ai ales această meserie? 

Ca oenolog, este foarte important pentru mine faptul că pot contribui la crearea unui produs ce aduce bucurie consumatorului final. Îmi place să mă gândesc că vinurile Villa Vinea marchează clipe memorabile. De mic mi-a plăcut să lucrez în vie, alături de bunicul și tatăl meu, iar, de-a lungul anilor, această pasiune a rămas constantă. În 2006, am început să fac un curs de specializare în viticultură și în aceeași perioadă l-am cunoscut pe Heiner Oberrauch, fondatorul Villa Vinea. El era în căutarea unui responsabil pentru plantație, așa că primarul localității mele m-a recomandat pe mine. Am început colaborarea și lucrurile au avansat de acolo. În 2009, am început să fac microvinificație și, în 2011, după finalizarea construcției cramei, am trecut la vinificarea strugurilor. 

Cum ai defini Villa Vinea în cateva cuvinte? 

O echipă cu suflet, unită de valori comune și pasiunea pentru calitate.

Ce are locul acesta atât de special și cum de ai ales să rămâi aici? 

Mă consider norocos că m-am născut în Valea Târnavei, că am copilărit pe aceste dealuri și că trăiesc aici. Clima și terroir-ul extrem de ofertante, care creează premisele pentru a face vinuri de calitate mă motivează foarte mult. Nu mi-aș dori să fiu în alt loc. 

Care este soiul de struguri care-ți place cel mai mult? Dar cel care-ți dă cele mai mari bătăi de cap? De ce? 

Soiul care îmi place cel mai mult, dar și cel care îmi creează provocări este Feteasca Regală. Îl folosesc atât pentru vin reductiv, cât și în asociere cu Feteasca Albă, pentru a crea Diamant - un cupaj baricat, care necesită extrem de multă atenție și dăruire. În acest caz, este nevoie de vinificarea separată a celor două soiuri, unde avem o producție de 3,000 / 4,000 kg. / ha., de două fermentări (alcoolică și malolactică) în butoaie de stejar, iar, la final, cupajarea lor în funcție de calitate adusă. Prin urmare, vorbim de multă muncă, din care rezultă unul dintre cele mai bune vinuri ale noastre. 

Se poate „strica” un vin? Cum?

Un vin se poate strica foarte ușor. Vinul este un organism viu, evoluează încontinuu și răspunde la factori externi - trecerea timpului, lumină, umiditate, temperatură, mișcare etc., așa că trebuie să ai grijă de el și să îi acorzi atenție întreaga sa viață. 

Care este vinul făcut de tine de care ești cel mai mândru? 

Diamant Selection, pe care vi l-am prezentat mai sus. 

Știm că lucrezi îndeaproape cu Celestino Lucin, vinificator titrat în Italia, ne poți împărtăși acel lucru pe care l-ai învățat de la el care iți este cel mai de folos? 

Am învățat că vinul de calitate pornește din vie, de aceea evoluția strugurilor trebuie urmărită îndeaproape.

Care crezi că este raportul de forțe între oenolog și vie? Cine pe cine „stăpânește”?

În opinia mea, e o simbioză interesantă, în care fiecare își are rolul. Oenologul nu poate face minuni în cramă, este foarte important să aibă struguri de calitate, pentru a face vinuri bune. Pe de altă parte, poți face și vinuri proaste, din struguri buni, de aceea aș spune că raportul este unul colaborativ, în care fiecare trebuie să aducă ce are mai bun. 

Ne poți împărtăși cum arată o zi din viața lui Misi Deneș în campania de cules? 

Fiecare zi de cules începe cu un plan pe care eu și Celestino îl facem în seara dinaintea, iar dimineața devreme ne întâlnim cu șeful viei și începem treaba. Primim zilierii din localitățile apropiate - de obicei Căpâlna de Sus, Mica și Idrifaia - le explicăm responsabilitățile, facem recepția strugurilor, reglăm mașinile de procesare etc. Ne ocupăm și de must, analizarea, degustarea, limpezirea și, în cazul celui alb, răcirea lui. Practic, se lucrează pe o serie de planuri, atât cu oamenii, cât și cu aspectele mai tehnice, iar acest lucru îmi place foarte mult. Perioada culesului este solicitantă și necesită multă atenție și dedicare, dar este și extrem de satisfăcătoare. 

Ne poți împărtăși o întâmplare hazlie sau mai puțin știută care dă sarea și piperul meseriei tale? 

În 2015, am lăsat la maturat pe butuc niște rânduri de Riesling, pentru a face un vin special, dar, după o lună de nesupraveghere, am constatat că au fost predominant mâncate de căprioare. Din ce ne-a rămas, însă, am reușit să facem cel mai bun Riesling al nostru, de până acum. Uneori, lucrurile excepționale au rețete mai puțin convenționale. 

La final, un gând pentru pasionații de vinuri? 

Sunt adeptul principiului “Puțin, bun și des”, așa că încurajez pasionații de oenologie să deguste cât mai multe vinuri de calitate. Viața este prea scurtă pentru a bea vinuri proaste. 

De asemenea, le recomand să descopere terroir-ul local, să viziteze cramele din România și să cunoască soiurile și vinurile românești. Sunt parte din moștenirea noastră culturală.