Interviu Miron Radic - General Manager Crama LILIAC

Ne poți spune câteva lucruri despre tine, căci ești “nou” în industria de vin autohtonă?
Am studiat Administrarea Afacerilor la Universitatea de Economie și Afaceri din Viena, cu accent pe marketing și managementul produselor. În timpul studenției majoritatea joburilor mele au fost în HORECA, de la a fi ospătar, barman, livrator sau barista am fost tot timpul focusat pe băuturi în orice formă. Pentru lucrarea mea de diplomă am scris despre Strategii de intrare pe piață pentru vinurile românești, aceea lucrare m-a adus în 2012 la AMB Holding, compania din spatele Liliac, de atunci m-am focusat din ce în ce mai mult pe vinuri, făcând Masterul în marketing-ul internațional al vinului (încă nu l-am terminat). Am devenit din ce în ce mai implicat în alte părti ale cramei, în afară de marketing și vânzări, căci principala competență a unei crame este să producă vin, celelalte vin după.
Din 2015 am fost Managing Director împreună cu Victor Ciupercă, iar din 2018 sunt responsabil de toată compania.
Cum a fost decizia de a te muta aici? Crezi că a fost una bună?
Decizia a fost una logică, pentru că nu poți conduce o companie de la distanță și pentru că este nevoie sa înțelegi și mediul în care acea companie operează. Mutarea din 2018 de la Viena la București a fost una ușoară, Bucureștiul este mult mai bun decât imaginea pe care o proiectează, este un hub cu multe posibilități și foarte dinamic în comparație cu Viena. România are mult mai mult de oferit decât își poate imagina orice străin, fiecare drum la cramă mi-a arătat asta. Mutarea în România a fost alegerea bună pentru mine, găsind aici o a doua casă, un loc în care mă simt foarte bine, cu multe posibilități, majoritatea celorlalte țări viticole fiind blocate în gândire tradiționalistă.
Care este primul lucru pe care ți-l amintești despre România, despre primele tale zile aici?
Pentru mine, ca sârb din Bosnia, sunt foarte multe similarități în culturile noastre, începând cu mâncarea, cu ospitalitatea oamenilor, tradiții și comportament. Așa că foarte multe mi-au fost familiare când am ajuns aici, nu l-am simțit diferite căci eram deja obișnuit cu ele. Ce va rămâne tot timpul în memoria mea din prima vizită la Mureș, pe lângă condusul extrem de optimist al unor oameni, a fost vizita la stâna de lângă cramă, mâncatul bânzei proaspete și a balmoșului. A fost una dintre cele mai autentice experiențe pe care le-am avut până atunci.
Ai fost tot timpul interesat de vin sau a fost doar o oportunitate de job?
Ca origini sunt dintr-o regiune unde se obișnuiește ca toată lumea să producă vin din via familiei, în mare parte suc dulce de nebăut care este consumat vara ca șpriț, dar vinul este o chestiune fixată în cultura locului. Crescând într-o regiune din Austria unde se bea bere, n-am dezvoltat vreun interes anume până când am început sa lucrez ca ospătar într-un restaurant unde am început să gust nu doar vinuri extraordinare din Austria, dar și selecții interesante de vinuri internaționale. Acest lucru mi-a stârnit interesul pentru subiect și s-a dezvoltat în continuare lucrând în HoReCa, manifestându-se în timp ce scriam lucrarea despre vinul românesc. Fiecare decizie după aceea a condus la pasiunea mea pentru vin.
Ai găsit ceva uimitor în Batoș sau în regiunea respectivă (Transilvania)? Ce anume?
Sincer, la început, nu am reușit să-l înțeleg complet pe domnul Beck, proprietarul Liliac, care a ales să-și investească banii într-o cramă în Transilvania – sunt mult mai multe regiuni viticole mai cunoscute unde poți să-ți investești banii. Apoi am ajuns pentru prima dată pe terasa cabanei pe vârful dealului în Batoș și în sfârșit înțelegeam. Priveliștea magică asupra văilor largi și dealurilor ce par că se rostogolesc, câmpiile nesfârșite cu sate mici la orizont și apoi un apus pe care nu-l prea vezi în Europa centrală, cu tot cerul facându-se complet roșu. Nu cifrele sau condițiile climaterice grozave au fost motivele pentru care a început povestea Liliac, locul în sine și frumusețea Batoșului și a Transilvaniei sunt.
Ce vin bei in mod constant de la Liliac?
Sunt un băutor sezonier. Dacă iarna beau vinurile roșii sau albe baricate, când vine primăvara schimb spre albe mai aromate (Feteasca Regală și Sauvignon Blanc), iar vara aproape doar vinurile din gama Young Liliac sau Rose. Singurul lucru pe care-l beau tot timpul anului este vinul spumant. Când ies în oraș rar comand vinuri de la noi, încerc sa am o vedere de ansamblu asupra a ceea ce fac colegii noștri și să gust vinuri noi.
Care este vinul tău preferat de la Liliac? Dar din România, în afară de Liliac? Dar din lume?
Dacă aș alege un singur vin de la noi ar fi Feteasca Regală. Acest vin este aromatic și complex, dar în același timp foarte ușor de băut. Jocul dintre fruct și aciditate este ceea ce-l face unic. Din România, îmi place să beau o Crâmpoșie bună din Drăgășani, de la Stirbey, Bauer sau Avincis. Pentru roșii ori Negru de Drăgășani de la Vitis Metamorfosis sau unul dintre roșiile superbe din Dealu Mare de la S.E.R.V.E. sau Davino. Vara iubesc să beau spumantele de la Balla Geza sau Carastelec. Din lume depinde ce stare de spirit am. Când este cald îmi place un Vinho Verde sau un Riesling foarte rece. Pentru albe prefer în mare parte Europa, aici Alto Adige, Mosel sau Alsacia sunt regiunile principale iar pentru vinurile roșii, încerc sa degust și din lumea nouă, Pinot Noir-urile din Noua Zeelanda sau vinurile surprinzător de bune din Uruguay (cum ar fi Tannat).
Care este soiul tău preferat din România?
Soiul meu preferat românesc este Feteasca Neagră. Pentru mine, este uimitor să văd câte fețe poate avea acest soi și cât de bine se poate adapta în funcție de climat, de la cel rece ca al nostru până la cel cald din Dealu Mare. Potențialul acestui strugure este imens și după mine ar trebui să fie vinul cel mai important al țării. Toți știm vinurile argentiniene după Malbec, dar aproape nimeni nu știe nici o cramă din Argentina. Feteasca Neagră ar putea să fie la fel pentru România cu beneficiul că este un strugure autohton, nu unul importat din Franța așa cum este Malbec-ul.
Ne spui cum a fost prima ta întâlnire cu domnul Alfred Beck?
La prima mea întâlnire cu domnul Beck, îi prezentam rezultatele lucrării de diplomă pe care tocmai o terminasem. O lucrare ce-i spunea că strategia aleasă de a se focusa pe piața de vinuri internațională în detrimentul celei locale nu putea să funcționeze – așa ca eram emoționat și transpiram. De asemenea, sunt foarte practic în gândire și nu prea empiric, cum sunt majoritatea lucrărilor, așa că abordarea mea a fost să contactez toți importatorii posibili din zona germanofonă și să îi întreb dacă sunt interesați de vinul românesc. Rezultatele au fost șocante, literalmente nimeni nu a arătat niciun interes și eram sigur că va fi ultima dată când mă voi ocupa de vinul românesc, dar domnului Beck i-a plăcut abordarea mea directă și mi-a oferit un job, pentru a dezvolta împreună business-ul pornit la Liliac.
Ai vrea să împărtășești cu noi o poveste amuzantă de la degustările de vin ghidate de tine?
Cum la degustări este și alcoolul implicat, există o mulțime de amintiri amuzante, dar cea mai recentă a fost la Vancouver Wine Festival anul acesta, unde vorbeam despre Feteasca Regală într-un master-class cu alți producători din întreaga lume și un domn ușor amețit a venit după mine și m-a întrebat dacă poate să-mi vadă dinții canini (colții), pentru că veneam din Transilvania. Am spus sigur și i-am arătat dinții mei care sunt amuzant de lungi și ascuțiți, iar el a plecat brusc și era aproape să cadă.