Cunoaște-l mai bine pe Ioan Buia – Director Vinificație Jidvei
În primul rând mulțumim pentru că vă rupeți din timpul dumneavoastră să răspundeți întrebărilor noastre.
Acum, pentru că suntem la prima întrebare ne-ar plăcea dacă ne povestiți cum de tânărul Ioan Buia a ales cariera de vinificator?
Cred că profesia m-a ales pe mine. Am fost repartizat la stațiunea de Cercetări Viticole Blaj în anul 1972. Apoi, în 1973 am participat la o sesiune organizată de Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație, sesiune susținută de Academia de Științe Agricole și Silvice. Ce să vă spun? Eminenți cercetători, profesori universitari au prezentat rezultatele cercetării. Eu, de ce să nu recunosc, nu prea am înțeles mare lucru, dar îmi plăceau pasiunea și dăruirea lor. Mi-am promis că dacă anul viitor nu voi înțelege despre ce vorbesc acești oameni să plec din această unitate. În 1973, nu numai că am nu plecat, dar am prezentat și prima lucrare științifică la o întâlnire a tineretului la Ploiești.
Cum erau condițiile de vinificare la începutul carierei dumneavoastră și cum sunt ele astăzi, în România?
La începutul carierei, m-am întâlnit cu o presă continuă, o presă pneumatică, încărcarea strugurilor se făcea cu găleți, apoi produsele secundare - ciorchinii, tescovina - erau luate cu furca sau lopata și puse în remorci pentru a fi transportate. Majoritatea lucrărilor se efectuau manual. Vasele în care se făcea fermentarea erau vase mici (de la 150 la 6.000 litri) din stejar. În schimb, aceste vase erau sănătoase, bune, dar în schimb se întrețineau cu mare greutate.
Progresul în viticultură și vinificație a fost foarte mare începând din anii 70. Azi, majoritatea lucrărilor sunt mecanizate, cu o serie întreagă de automatizări, instalații de conducere a temperaturilor de fermentare, instalații speciale de limpezire a mustului, aparatură și instalații de stabilizare tartrică a vinului. Apoi, o serie întreagă de intervenții care se fac pentru protejarea vinului și a mustului cu gaze inerte care nu numai că ușurează munca, ele determină un contact minim între vin și aer și astfel, calitatea vinurilor este îmbunătățită. Pot să vă spun atât: dacă privesc în timp există o perioadă a anilor 2000 până în 2007 când creșterea calității a fost evidentă. Iar azi, orice vin Jidvei poate fi prezent atât în Franța, Italia sau Spania, în cele mai dezvoltate țări viticole ale lumii.
Activați în cadrul companiei Jidvei de 20 de ani, ce v-a făcut să intrați în această echipă și ce v-a făcut să rămâneți atâta timp aici?
În anul 2001, domnul Liviu Necșulescu îmi propune să mă alătur echipei, familiei Jidvei. Stațiunea de Cercetări Viticole Blaj era în paragină. În anii 1997-2000, producția a fost foarte mică, sub 1000 de kg la hectar. Propunerea a venit la timpul potrivit, și de ce să nu recunosc, îmi doream să aplic toate cunoștințele acumulate în cei 25 de ani de cercetare. La Jidvei, am întâlnit o atmosferă caldă de lucru, viticultori pricepuți, pasionați, muncitori în vinificare cu dragoste de vin și mândri de produsele lor.
Acum, pentru că suntem la prima întrebare ne-ar plăcea dacă ne povestiți cum de tânărul Ioan Buia a ales cariera de vinificator?
Cred că profesia m-a ales pe mine. Am fost repartizat la stațiunea de Cercetări Viticole Blaj în anul 1972. Apoi, în 1973 am participat la o sesiune organizată de Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație, sesiune susținută de Academia de Științe Agricole și Silvice. Ce să vă spun? Eminenți cercetători, profesori universitari au prezentat rezultatele cercetării. Eu, de ce să nu recunosc, nu prea am înțeles mare lucru, dar îmi plăceau pasiunea și dăruirea lor. Mi-am promis că dacă anul viitor nu voi înțelege despre ce vorbesc acești oameni să plec din această unitate. În 1973, nu numai că am nu plecat, dar am prezentat și prima lucrare științifică la o întâlnire a tineretului la Ploiești.
Cum erau condițiile de vinificare la începutul carierei dumneavoastră și cum sunt ele astăzi, în România?
La începutul carierei, m-am întâlnit cu o presă continuă, o presă pneumatică, încărcarea strugurilor se făcea cu găleți, apoi produsele secundare - ciorchinii, tescovina - erau luate cu furca sau lopata și puse în remorci pentru a fi transportate. Majoritatea lucrărilor se efectuau manual. Vasele în care se făcea fermentarea erau vase mici (de la 150 la 6.000 litri) din stejar. În schimb, aceste vase erau sănătoase, bune, dar în schimb se întrețineau cu mare greutate.
Progresul în viticultură și vinificație a fost foarte mare începând din anii 70. Azi, majoritatea lucrărilor sunt mecanizate, cu o serie întreagă de automatizări, instalații de conducere a temperaturilor de fermentare, instalații speciale de limpezire a mustului, aparatură și instalații de stabilizare tartrică a vinului. Apoi, o serie întreagă de intervenții care se fac pentru protejarea vinului și a mustului cu gaze inerte care nu numai că ușurează munca, ele determină un contact minim între vin și aer și astfel, calitatea vinurilor este îmbunătățită. Pot să vă spun atât: dacă privesc în timp există o perioadă a anilor 2000 până în 2007 când creșterea calității a fost evidentă. Iar azi, orice vin Jidvei poate fi prezent atât în Franța, Italia sau Spania, în cele mai dezvoltate țări viticole ale lumii.
Activați în cadrul companiei Jidvei de 20 de ani, ce v-a făcut să intrați în această echipă și ce v-a făcut să rămâneți atâta timp aici?
În anul 2001, domnul Liviu Necșulescu îmi propune să mă alătur echipei, familiei Jidvei. Stațiunea de Cercetări Viticole Blaj era în paragină. În anii 1997-2000, producția a fost foarte mică, sub 1000 de kg la hectar. Propunerea a venit la timpul potrivit, și de ce să nu recunosc, îmi doream să aplic toate cunoștințele acumulate în cei 25 de ani de cercetare. La Jidvei, am întâlnit o atmosferă caldă de lucru, viticultori pricepuți, pasionați, muncitori în vinificare cu dragoste de vin și mândri de produsele lor.
Acum că tot suntem la capitolul amintiri, ne povestiți una dintre cele mai dragi întâmplări ale dumneavoastră aici?
Sigur, vă gândiți că în peste 48 de ani am foarte multe amintiri. Dar, una de la Jidvei care recunosc, mi-a rămas întipărită în minte și în suflet a fost cea pe care o să v-o prezint: de obicei, vinerea sau lunea, viticultorii, inginerii, femierii, tehnicienii, se întâlneau într-o sală unde povesteau despre ceea ce trebuie să facă, despre lucrări, întâlniri la care era prezent și domnul Claudiu Necșulescu, om care știe foarte bine să se facă ascultat și care iubește via și oamenii locului. La sfârșitul discuțiilor care erau foarte libere, degajate se servea un pahar cu vin. Până la venirea mea la Jidvei vinul care se servea era Riesling, dar la prima ședință la care am participat am adus Fetească Regală și din acel moment, la aceste mese se servește doar Fetească Regală. A fost una din acțiunile întreprinse de mine cu gândul și dorința de a prezenta un vin curat, un vin plăcut care cuprinde esența podgoriei.
Ce vinuri bea omul Ioan Buia acasă, când nu mai este directorul de vinificație Jidvei?
Sigur că cele mai multe vinuri le degust în cadru oficial, dar acasă beau vinuri seci din soiurile Fetească Regală și Sauvignon Blanc.
Care este soiul de struguri cu care rezonați cel mai mult? De ce? Dar cel care vă dă cele mai mari bătăi de cap?
Soiul care s-a născut în această frumoasă podgorie și care ocupă cea mai mare suprafață este Fetească Regală. Din el se produc vinuri proaspete pe placul și sufletul iubitorilor de vin. Dar soiul care îmi dă cele mai mari bătăi de cap este Sauvignon Blanc pentru că din el trebuie realizate vinuri care să între în competiție cu marile vinuri ale lumii. De ce să nu recunosc, este un soi care necesită multă îngrijire începând de la tăiere apoi, în perioada de vegetație, recoltare și prelucrare a strugurilor pentru a putea surprinde în vin tipicitatea acestuia.
În zilele noastre, în piața de vinuri din România, există o puternică segmentare a vinurilor între canalele în care se vând, adică Retail (magazine și supermarketuri) și Horeca (restaurante, hoteluri...). Vi se pare a fi corectă? Atât pentru vinuri în sine, cât și pentru consumator.
Cred că această segmentare a fost dictată de consumator. Dacă este corectă sau nu, rămâne la aprecierea consumatorului și nu în ultimul rând, a investitorului din magazine, respectiv din Horeca.
De ce inițiativa “ Must de la Jidvei”? Cum a venit ideea și cum o gestionați de la cramă?
Din dorința fi cât mai aproape de iubitorii de vin, de mici producători și de gospodari. An de an turiști, consumatori, ne întrebau - ”De ce nu vindeți struguri? De ce nu vindeți must? De ce voi nu vindeți vin vrac?” - toate acestea ne-au dat de gândit și la un moment dat, am fost convinși că pregătind un must de calitate pentru ei și pentru oamenii locului, vom putea să ne apropiem atât omul, cât și consumatorul de mai târziu.
Ce are regiunea Târnavelor atât de special? Care este aceea trăsătură ce face ca vinurile produse la Jidvei să fie unice?
Podgoria Târnave are un sol, un microclimat și o structură a soiurilor care s-a adaptat de-a lungul decenilor, secolelor. Perioada de coacere, de maturare a strugurilor se desfășoară într-o perioadă când temperaturile din timpul zilei sunt 25-35ºC, iar noaptea coboară cu 10-15ºC. Aceste fluctuații determină creșterea conținutul de zaharuri, aciditatea care este foarte mare la început se mai reduce. În perioada de recoltare are totuși, un nivel destul de ridicat ceea ce conferă mai târziu un mediu foarte prielnic pentru dezvoltarea compușilor de aromă. Compuși care dau identitatea, personalitatea, terroir-ul a vinurilor Jidvei. Fiecare dintre aceste vinuri poartă amprenta soiului, amprenta muncii și a dăruirii oamenilor.
Care este raportul de forțe între vie și vinificator? Cine pe cine domină?
În vie sunt pricepuți fermieri și viticultori, iar în cramă talentați oenologi, oameni cu simțuri fine care caută să obțină vinuri de înaltă calitate. Între ei, nu există o contradicție, între ei este o colaborare continuă, începând de la lucrările cele mai elementare – tăieri, lucrări agrotehnice, agrochimice – apoi, în perioada de maturare a strugurilor o urmărire atentă și o bună colaborare între cele două echipe de specialiști. Sigur, fără această înțelegere între viticultori și vinificatori nu pot fi rezultate de aceea, nu pot să spun care domină celălalt, dar pot să vă spun că noi toți suntem mândri de vinurile noastre.
La final vă rugăm să lăsați cititorilor noștri, iubitori de vinuri, un gând!
Să fiți sănătoși, să rămâneți iubitori ai licorii lui Bachus, veseli și cu dragoste de vin, cântecul și jocul acestui minunat popor!
Sigur, vă gândiți că în peste 48 de ani am foarte multe amintiri. Dar, una de la Jidvei care recunosc, mi-a rămas întipărită în minte și în suflet a fost cea pe care o să v-o prezint: de obicei, vinerea sau lunea, viticultorii, inginerii, femierii, tehnicienii, se întâlneau într-o sală unde povesteau despre ceea ce trebuie să facă, despre lucrări, întâlniri la care era prezent și domnul Claudiu Necșulescu, om care știe foarte bine să se facă ascultat și care iubește via și oamenii locului. La sfârșitul discuțiilor care erau foarte libere, degajate se servea un pahar cu vin. Până la venirea mea la Jidvei vinul care se servea era Riesling, dar la prima ședință la care am participat am adus Fetească Regală și din acel moment, la aceste mese se servește doar Fetească Regală. A fost una din acțiunile întreprinse de mine cu gândul și dorința de a prezenta un vin curat, un vin plăcut care cuprinde esența podgoriei.
Ce vinuri bea omul Ioan Buia acasă, când nu mai este directorul de vinificație Jidvei?
Sigur că cele mai multe vinuri le degust în cadru oficial, dar acasă beau vinuri seci din soiurile Fetească Regală și Sauvignon Blanc.
Care este soiul de struguri cu care rezonați cel mai mult? De ce? Dar cel care vă dă cele mai mari bătăi de cap?
Soiul care s-a născut în această frumoasă podgorie și care ocupă cea mai mare suprafață este Fetească Regală. Din el se produc vinuri proaspete pe placul și sufletul iubitorilor de vin. Dar soiul care îmi dă cele mai mari bătăi de cap este Sauvignon Blanc pentru că din el trebuie realizate vinuri care să între în competiție cu marile vinuri ale lumii. De ce să nu recunosc, este un soi care necesită multă îngrijire începând de la tăiere apoi, în perioada de vegetație, recoltare și prelucrare a strugurilor pentru a putea surprinde în vin tipicitatea acestuia.
În zilele noastre, în piața de vinuri din România, există o puternică segmentare a vinurilor între canalele în care se vând, adică Retail (magazine și supermarketuri) și Horeca (restaurante, hoteluri...). Vi se pare a fi corectă? Atât pentru vinuri în sine, cât și pentru consumator.
Cred că această segmentare a fost dictată de consumator. Dacă este corectă sau nu, rămâne la aprecierea consumatorului și nu în ultimul rând, a investitorului din magazine, respectiv din Horeca.
De ce inițiativa “ Must de la Jidvei”? Cum a venit ideea și cum o gestionați de la cramă?
Din dorința fi cât mai aproape de iubitorii de vin, de mici producători și de gospodari. An de an turiști, consumatori, ne întrebau - ”De ce nu vindeți struguri? De ce nu vindeți must? De ce voi nu vindeți vin vrac?” - toate acestea ne-au dat de gândit și la un moment dat, am fost convinși că pregătind un must de calitate pentru ei și pentru oamenii locului, vom putea să ne apropiem atât omul, cât și consumatorul de mai târziu.
Ce are regiunea Târnavelor atât de special? Care este aceea trăsătură ce face ca vinurile produse la Jidvei să fie unice?
Podgoria Târnave are un sol, un microclimat și o structură a soiurilor care s-a adaptat de-a lungul decenilor, secolelor. Perioada de coacere, de maturare a strugurilor se desfășoară într-o perioadă când temperaturile din timpul zilei sunt 25-35ºC, iar noaptea coboară cu 10-15ºC. Aceste fluctuații determină creșterea conținutul de zaharuri, aciditatea care este foarte mare la început se mai reduce. În perioada de recoltare are totuși, un nivel destul de ridicat ceea ce conferă mai târziu un mediu foarte prielnic pentru dezvoltarea compușilor de aromă. Compuși care dau identitatea, personalitatea, terroir-ul a vinurilor Jidvei. Fiecare dintre aceste vinuri poartă amprenta soiului, amprenta muncii și a dăruirii oamenilor.
Care este raportul de forțe între vie și vinificator? Cine pe cine domină?
În vie sunt pricepuți fermieri și viticultori, iar în cramă talentați oenologi, oameni cu simțuri fine care caută să obțină vinuri de înaltă calitate. Între ei, nu există o contradicție, între ei este o colaborare continuă, începând de la lucrările cele mai elementare – tăieri, lucrări agrotehnice, agrochimice – apoi, în perioada de maturare a strugurilor o urmărire atentă și o bună colaborare între cele două echipe de specialiști. Sigur, fără această înțelegere între viticultori și vinificatori nu pot fi rezultate de aceea, nu pot să spun care domină celălalt, dar pot să vă spun că noi toți suntem mândri de vinurile noastre.
La final vă rugăm să lăsați cititorilor noștri, iubitori de vinuri, un gând!
Să fiți sănătoși, să rămâneți iubitori ai licorii lui Bachus, veseli și cu dragoste de vin, cântecul și jocul acestui minunat popor!
