Cunoște-l mai bine pe Eugen Telișcă directorul de vânzări al cramei Gîrboiu

Hai să-l cunoaștem mai bine pe Eugen, ce zici? Cine e? De unde vine și cum de a ales Crama Gîrboiu?

La bază sunt cadru militar și sportiv de performanță. După absolvirea IEFS, am renunțat la cariera militară și sportivă, atras de lumea vânzărilor. Am absolvit, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, Master în Managementul Comunicării și Management Antreprenorial și, în cele din urmă, absolvent MBA. Sunt în lumea vinului din 2002, iar la Crama Gîrboiu sunt din 2010. Am ales Crama Gîrboiu după ce l-am cunoscut pe domnul Constantin Gîrboiu, care în urma unor discuții avute, m-a cucerit cu dorința dumnealui de a demonstra că și zona viticolă Vrancea poate da „pieței” vinuri de excepție sau cum se zice „poate avea vinuri mari”. Dorința și voința, din punctul meu de vedere, sunt ingredientele de bază pentru succes, iar dumnealui le are, în plus și acel fler al omului de business pe care îl are m-au determinat să accept colaborarea.

Ce te-a făcut să rămâi la Crama Gîrboiu? Ce are locul ăsta acel ceva special pentru tine? 

Există o vorbă românească: „omul sfințește locul”, iar familia Gîrboiu, a făcut acest lucru. De aceea, Crama Gîrboiu este un loc special, un loc unde tradiția se întâlnește cu tehnologia de ultimă generație. Ce m-a determinat să rămân toată această perioadă la Crama Gîrboiu? Dorința de a demonstra și dorința de a reuși.

Vinul? Pasiune sau oportunitate?

Vinul...această licoare misterioasă.....m-a determinat să fac o pasiune pentru a-i descoperi toate tainele, o licoare care te surprinde mereu și la care mereu descoperi lucruri noi.

Care îți este cel mai drag vin de la Crama Gîrboiu? De ce?

Cel mai drag vin,  greu de departajat, exact ca în situația unui părinte cu mai mulți copii, pe  care îl pui să nominalizeze copilul preferat.Dar, da, exista totuși un vin care mereu îmi vine primul în minte, mereu când îmi este adresată această întrebare. Acest vin este Epicentrum Șarbă & Plăvaie. Nu este vorba de o chestie subiectivă, ci ține de unicitatea acestui vin, fiind  un cupaj din două soiuri pur românești, la ora asta singurul pe piață, care deține unul dintre cele mai vechi soiuri autohtone și anume Plăvaie. Este un vin cu o personalitate unică, care ocupă spațiu în memoria olfactivă destul de repede.

Dar dintre soiurile autohtone? Ce preferi și de ce?

Șarba si Plăvaia sunt cele două soiuri autohtone  pe care le prefer. Șarba este soiul care m-a cucerit din prima. Am realizat că este un vin care mi-a creat o „dependență” după ce am luat o gură, iar subconștientul „mă împingea de la spate” să îmi pun în pahar iar și iar. Este un vin cu care odată ce ai intrat în contact, este greu de uitat.

Cum v-a afectat pandemia? Ce soluții ai găsit pentru diminuarea efectelor?

Această situație inedită, a afectat activitatea „tradițională” de vânzare a vinului, dar am găsit noi soluții, ne-am adaptat rapid la un nou mod de lucru în care am găsit diferite oportunități pentru a realiza vânzările, cu garanția că produsule Cramei Gîrboiu vor ajunge la clienții finali. Am transferat activitatea de la un canal la altul, dar am dezvoltat și canale care înainte nu prezentau un potențial mare  în vânzări.

Ne împărtășești o întâmplare hazlie din experiența ta în industria vinurilor? 

☺ ☺ ☺ în atâția ani de activitate în acest domeniu am avut parte de foarte multe întâmplări hazlii, dar cred că cea pe care ar trebui să o împărtășesc este chiar prima întâmplare avută în acest domeniu. În prima mea zi  de activitate (se întâmpla undeva în luna martie 2002) am fost pus la  masă într-o sală de degustare cu Directorul de Producție și Directorul de Cramă (la acea cramă mi-am desfășurat activitatea până în anul 2009) unde am fost pus să degust cca. 40 de probe de vin. Era prima degustare la care participam, nu eram familiarizat cu acele persoane și mi-a fost jenă să deversez vinul după fiecare analiză a probelor, înghițind fiecare gură de vin de la fiecare probă. La sfârșitul degustării (analiza vinurilor avute in portofoliu) am întâmpinat o „greutate” în a mă mai ridica de pe scaun.  ☺ ☺ ☺