Cunoaște-l mai bine pe Darius Pripon, vinificatorul cramei Jelna
Darius, când ți-ai descoperit pasiune pentru vin?
La 19 ani, în prima zi când m-am întors acasă, după o ședere de 5 luni de zile Mănăstirea Nicula și după o lungă procesiune la Academia Națională de Informații. Tatăl meu fiind un mare iubitor de vin și de cultura vinului, a împărtășit cu mine un vin mai aparte, ca mai apoi să zăbovesc de unul singur cu paharul de vin cam 10 ore în bibliotecă.
Ești unul dintre cei mai tineri vinificatori din România, cum te simți? Ce crezi că este mai important experiența sau entuziasmul vârstei?
Mă simt extraordinar, privilegiat și bucuros pentru că am ales această cale a vinificației culturale. Faptul că sunt din tânăra generație, este doar un moment în timp. Cred că inovația stă în postmodernism, iscusința cu care știm să extragem informația, pe care încă nu o cunoaștem despre vin, prin intermediul tuturor simțurilor și facultăților disponibile, precum și însușirea a ceea ce înseamnă vinificația modernă cu toată știința pe care o încorporează aceasta. Cred că entuziasmul este esențial în dezvoltarea experienței.
Care este vinul, făcut de tine evident, de care ești cel mai mândru? De ce?
Am ajuns să constat că vinurile care îmi sunt cel mai aproape de inimă, sunt cele care îmi dau cele mai mari bătăi de cap vinificându-le. Este oarecum ca și în pilda fiului rătăcitor. Vinurile de acest gen de obicei sunt vinurile pe care le fac cu drojdie indigenă (sălbatică), vinurile albe vinificate pe pieliță, Sauvignon Blanc-ul vinificat reductiv.
De ce ai ales crama Jelna? Ce are locul ăsta atât de special?
Încă de la începutul drumului pe calea vinificației, mi-am dorit șansa să pot oferi ceva înapoi comunității care m-a crescut, Ardealul meu. Ca atare, întotdeauna mi-am dorit să mă pot întoarce aproape de casă, clujean fiind. Jelna m-a câștigat din primele momente, prin oamenii care au început această afacere de familie, prin omenia lor. Zona prin bogăția ei culturală, heritage-ul vitivinicol și nu în ultimul rând environmental capitalul, care este nativ și bine prezervat aici. Este o șansă fantastică pentru sustenabilitate adevărată. Faptul că este o cramă mică, de familie, de doar 26 ha, dă șansa creării unor vinuri culturale. Îmi place să cred că facem parte din al doilea val al renașterii transilvănene.
Care este soiul autohton care este cel mai aproape de sufletul tău? De ce?
Cred că în aceeași măsură Feteasca Albă și Feteasca Neagră și ca să-ți spun de ce, am să-ți aștern aici o bucățică din trupul meu, lucru pe care nu l-am mai făcut până în acest moment. Anume două poezii dedicate acestor două soiuri/vinuri:
Feteasca Albă
Duminică, când te gătesti în iie de Lechința ori Târnave,
Îmi grăiești lung și lent, salivând pe cele din urmă sloave.
Întoadeauna pleci, fără a-ți lua rămas bun,
Știu, știu mă vrei veșnic al tău nebun.
Nu știu dacă e ceva mai curat decât roua viței-de-vie.
Poate hora noastră dragă, care tot la tine îmbie.
Poate caisele îmbăite în raze de soare ori florile albe de soc,
Flori albe de camp, ce-și fac cunună pe buzele-ți boboc.
Ești dintr-o lume apusă, o lume domoală, o lume a răbdării,
Ești nostalgia mândrei ce culege rodul, sub oblăduirea zării.
Ești atât de departe de lumea aceasta scelerată în vampe,
Iar noi nu mai avem răbdarea de a-ți săruta caliciul fără a-l rupe.
Nu te dezbraci niciodată, nici c-ai ști ce să faci cu frumusețea-ți toată.
Ești un preludiu continuu, o narațiune fără de final.
Ești jocul dulce al copilăriei, fecioreasca de pe deal.
Fetească Neagră
Cine sunt eu, cine sunt eu pentru voi?
Mă vârâți în fel și fel de tiparuri,
Mă încercuiți în comparații amețitoare.
Mă dăruiesc și voi mă posedați cu ignoranță.
Mă priviți precum acvila își ochește prada,
Mă inhalați adânc, îmi adulmecați hramul.
Mă mușcați, mă lingeți, mă sărutați.
Mă stăpâniți, pe deplin, dar nedesăvârșit.
Patimi, obiceiuri, nazuri, strămoși, voi nu-mi cunoașteți.
Că sunt țigancă, nobilă sau cerșetoare, cu atât mai puțin
Pielea-mi purpurie precum floarea de Iris și praful de stele,
Ce-o învelește, voi nu voiți a o pricepe, nu voiți a o asculta.
Sunt fetească pentru că port straiele misterului din viță,
Sunt fetească fiindcă pulpa mea e moale, gingașă și dulce.
Sunt fetească pentru că nudul meu e pictat de răsărit în culorile Soarelui.
Sunt fetească fiindcă asemenea unei femei, aromele mele te invită la dependență.
Sunt neagră fiindcă așa este și pământul fertil ce mă îngroapă,
Sunt neagră pentru că în vinele ielelor curge sângele meu.
Sunt neagră fiindcă am dat naștere bacantelor, sub jurământ de lună.
Sunt neagră pentru că-s a voastră, vă port ochii, părul…sacrificiul.
Din perspectiva ta de vinificator, care sunt diferențele majore între vinurile făcute în zone calde versus cele reci?
Eleganța, rafinamentul, energia vinului (care este strâns legată de aciditate și ph).
Care este pairing-ul tău preferat?
Feteasca Regală, împreună cu un balmoș făcut în smântână de bivoliță.
Ne împărtășești o întâmplare hazlie de la una dintre degustările ghidate de tine?
Aș devia puțin de la întrebare. Unul dintre cele mai fascinante și marcante momente, a fost acelea în care am întâlnit oameni care efectiv au avut o mică revelație când au degustat vinurile, au redescoperit ceva fie pierdut fie o valoare care a zăcut în ei și prin intermediul vinului a ieșit la suprafață. Astfel de momente sunt mereu încărcate cu emoție autentică, sunt momente care îmi dau o satisfacție fantastică și un mare îndemn pentru a continua ceea ce fac.
