Cunoaște-l mai bine pe Adalbert Marton, vinificatorul cramei Aramic

Adalbert, când ți-ai descoperit vocația și care a fost prima, cea de vinificator sau cea de viticultor? 

Pasiunea de viticultor-vinificator am descoperit-o în Italia unde locuiesc din anul 2000 și unde am avut norocul să mă apropii de cultura vinului. Cele două, viticultura și vinificația, pentru mine ar trebui să fie înțelese ca un numitor comun. Îmi place să dau exemplul unui bucătar care ar trebui să își cunoască ingredientele pentru a reuși să facă un plating bun. Nu pot să aleg una din ele pentru că mi-ar lipsi cealaltă. 

 

Când te-ai întors din Italia, după 17 ani, de ce ai ales să rămâi aici în zona Silagiu? Ce are locul ăsta atât de special?

Zona Silagiu am descoperit-o în 2016 când am venit în România ca să cumpăr 3-4 hectare de vie pentru a putea pune implementa o viticultură biodinamică. Mi-a plăcut imediat zona și am văzut un potențial foarte bun pentru un vin de calitate.

 

Cum arată o zi normală din campania de recoltare pentru tine? 

Zilele din campanie nu prea putem să le numim “normale”. Se concentrează tot anul viticol, toată munca depusă în vie pe parcursul anului. Iar roadele se văd încet încet în cramă. Este o perioadă foarte obositoare din punct de vedere fizic, dar satisfacția de a vedea cum strugurii se transformă mai întâi în must și apoi în vin, te face să uiți de orice oboseală și să te bucuri procesul în sine. 

 

Cum a fost recolta 2020 și ce vinuri aștepți să aveți la Crama Aramic? 

Recolta 2020 a fost bună. Nu putem spune că a fost un an special, dar nici nu ne putem plânge că a fost un an rău. Natura ne-a amintit că nu putem controla anumite procese și doar putem să fim de acord cu ele. Acest lucru se oglindește și în vinurile pe care le produc. Sunt diferite an de an în funcție de ce ne-a dat sau ne-a luat natura.

 

Care este soiul de struguri cu care rezonezi cel mai mult? De ce? 

Nu pot să spun că am un soi de struguri sau un vin preferat. Fiecare îmi dă câte ceva sau mă pune la încercare. Bineînțeles că îmi plac soiurile autohtone. Sper să se replanteze cât mai multe soiuri românești. 

 

Care este vinul făcut de tine de care ești cel mai mândru? 

Tot timpul o spun ca o glumă și ca o provocare pentru mine că vinul meu preferat e cel ce va urma. Dacă trebuie să aleg un vin de la Crama Aramic cred că aș alege Feteasca Albă, un vin care se exprimă foarte frumos aici în zonă.

 

Care au fost motivele pentru care a început să predai cursurile de tăieri ale vie în România? 

Cursurile de tăiere pe sistemul Guyot Poussard le-am început când am observat ce puțină importanță dau oamenii tăiatului viței de vie cu repercursiuni foarte importante în evoluția plantei. Am început-o mai mult ca pe un joc prietenesc și am observat că tot mai mulți oamenii au dorit să participe. Din păcate, din partea profesorilor de specialitate din România nu am avut nici o susținere. Ba mai mult, invitațiile mele de a veni a vedea despre ce este vorba au fost ignorate. Așa am hotărât să îmi organizez singur cursurile. Eu o să încerc să merg înainte pentru că mulți nu înțeleg că putem evita niște probleme de sănătate ale plantelor adoptând acest sistem de tăiere în plantațiile noastre.

 

Care crezi că este raportul de forțe între om (viticultor, vinificator) și vie? Cine pe cine domină? 

Cum am spus și mai sus, natura nu dorește să se lase controlată. Noi trebuie să fim conștienți de acest lucru și trebuie să creăm un raport între vița de vie și om. Acțiunile noastre trebuie să aibă loc doar după o observare detaliată și doar dacă este inevitabil. Nu vreau să fiu un extremist bio vreau doar să amintesc că natura există de milioane de ani si trebuie să o lăsăm să își facă singură acest proces frumos. Deci la întrebarea cine pe cine domină între om și vie vă spun că domină respectul reciproc.

 

La final, ne poți spune o poveste haioasă trăită de tine la cramă? 

O poveste tragic-comică întâmplată în Italia. Niște muncitori români pleacă în Italia pentru a participa la tăierile de iarna ale viței de vie. Acești oameni vin pentru prima oară în Italia și bineînțeles nu știu limba italiană. Proprietarul se pune în fața unei plante să le arate cum să taie și le spune in6 italiană: tagliate qua, tagliate qua e via, însemnând în română: tăiați aici, tăiați aici și mergeți mai departe. Proprietarul pleacă și se întoarce peste o oră și găsește cei doi muncitori foarte mândri cu toți butucii de vita de vie tăiați de la temelie și aranjați impecabil ca pentru lemne de foc. Proprietarul și-a pus mâinile în cap pentru că muncitorii români au înțeles “ să taie aici, să taie aici și via” și au tăiat via.

 

Vă doresc să gustați cât mai multe vinuri bune și să reușim cât mai curând să și ciocnim paharele între noi pentru că vinul știe să facă și asta. Să apropie oamenii.