Bine ati venit la Crama SERVE!



Bine ați venit la Crama S.E.R.V.E.!

   Dealu Mare. Prahova. Ceptura. La mai puțin de 100 de km spre nord de București, la mai puțin de o oră de mers cu mașina începe una dintre cele mai frumoase zone viticole din România.
Proximitatea față de capitală a făcut ca zona să fie și cea mai populată în materie de crame, avem nici mai mult nici mai puțin de 37 de crame, producători de struguri și vin între orașele Ploiești și Buzău.
   În zonă se produce vin de ani buni, chiar dacă momentan memoria noastră se reduce la perioada de după ’89, zona este cunoscută de sute de ani ca bazin de vinificare românesc așa că nu e de mirare că a atras mulți pasionați și investitori.
 
   Povestea Cramei SERVE începe la jumătatea anilor ’90 cu prima vizită a contelui francez Guy Tyrel de Poix care auzise despre țara noastră și despre potențialul de business de aici. Venit din Franța cu gândul să devină « négociant» de vin, o meserie cu ștate vechi acolo, ce se traduce prin a intermedia vânzarea de vin către alte țări  își începe vizitele în zonele viticole românești pentru a găsi vinuri si parteneri, crame cu care să poată colabora. Căutările cramei perfecte cu care să lucreze au durat mai mult de 1 an timp în care Mihaela, pe atunci Badea, i-a fost alături ajutându-l să prospecteze piața și potențialul viticol românesc. Căutările s-au încheiat atunci când cei doi, Mihaela și Guy, au ajuns la ceea ce pe vremuri se numea Dyonisos Ceptura, o cramă subdimensionata ce abia se desprinsese de IAS Urlati Dealu Mare, dar fusese prima în care mirosea a vin, era curată, iar vinificatorul i-a dat sa deguste prima Feteasca Neagră din viața lui.
Gândul cu care contele plecase din Franța s-a schimbat repede cu momentul în care a decis să investească aici, să aducă tehnologie de vinificare nouă din țara sa și să devină partener la Dionisos.
   Așa că începând cu 1994 Mihaela a rămas alături de Guy și de Aurel Rotarescu (oenologul cramei) și au început să scrie istoria SERVE. Wow! 26 de ani! Cum spune Mihaela, al 7-lea copil al lor.
Din anul 2000 au decis să mute producția și să se desprindă de Dyonisos începând construcția noii crame, ceea ce este astăzi locul în care vinurile SERVE iau naștere și unde de fix 20 de ani totul prinde contur. 
   Podgoria este împărțită în mai multe parcele la distanță de câțiva kilometrii de crama, fiecare soi găsindu-și locul potrivit. Așa că soiurile roșii sunt plantate acolo unde pantele sunt cele mai abrupte și solurile cele mai calcaroase, influențe benefice pentru struguri, rezultand fructe bine coapte, pline de arome și zemoase iar soiurile albe în zonele cele mai răcoroase ale plantațiilor astfel încât să poată păstra aciditate rezultand acele vinuri voioase și răcoritoare. Astăzi, crama deține și exploatează 65 de hectare de viță de vie, cu o vechime medie de 15 ani, făcând-o să fie o crama de dimensiuni mai mici orientată spre vinuri de calitate, spre transpunerea terroirului în paharul de vin, iar viile ajunse deja la maturitate susțin demersul lui Aurel de a avea vinuri perfecte an de an. 



Regiunea Dealu Mare, în prezent, este încadrată ca zona caldă, deși poate în trecut aș fi zis că este undeva la granița dintre zona rece și cea caldă. De ce este important acest detaliu? Pentru că de aici pornim să înțelegem vinul pe care-l avem în pahar. Zonele calde vor da aproape întotdeauna vinuri aromate, consistente și corpolente ce amintesc de fructele foarte coapte sau de dulcețurile bunicilor noștri, pe când vinurile ce provin din zonele reci au ca particularitate aciditatea ridicată, adică senzația de prospețime, de tonicitate sau de suplețe. În cele ce urmează vă propun să degustăm vinurile conștient, adică să înțelegem mai întâi geografia locului, soiul din pahar și filozofia fiecărui vin în parte.
   Așa că vinurile cramei S.E.R.V.E. sunt în prima categorie, aceea a vinurilor consistente, definite, gustoase. Aici găsim mândrele Fetească Neagră și Albă, găsim sofisticatele Chardonnay și Pinot Noir dar și popularele Riesling și Muscat sau domnul vinurilor, Cabernet Sauvignon.
Este imposibil ca după ce ai băut minim 3 vinuri de la crama SERVE să nu te îndrăgostești de cel puțin unul dintre ele.

Dacă despre loc am vorbit, despre oameni am pomenit, cred că este momentul să spunem și cum a apărut numele S.E.R.V.E. - Societatea Euro Romana de Vinuri de Excepție. Se spune că inspirația vine mai bine după câteva sticle de vin. La fel a fost și cazul Mihaelei și a lui Guy când împreuna cu mai mulți prieteni au făcut un brainstorming despre România / Europa / viitor / potențial și perspectivele vinurilor autohtone… și așa a rezultat « Euro-Romana » și « Vinuri de Excelență ». Vinul serii a fost un vin rose de la Domaine Peraldi (proprietate a familiei în Corsica).
S.E.R.V.E. va pune vinul românesc pe harta vinurilor lumii în cărțile scrise de Jancis Robinson – World Atlas of Wine (Atlasul Vinurilor Lumii), una dintre cele mai cunoscute publicații de specialitatea din lume. 


 

Cunoaște-l mai bine pe Aurel Rotărescu - vinificatorul cramei S.E.R.V.E

 Când ai început să  fii vinificator? De ce ai ales meseria asta? 

Am început să fac vin începând din toamna lui 1991, după ce am terminat facultatea de horticultură, IANB București și am primit un post de șef de cramă-vinificator, la o nou înființată societate, o parte din fostul IAS Urlați pe nume Dyonisos S.A. Firma Dyonisos avea la ora aceea cca 600 ha cu vită de vie și o cramă subdimensionată echipată că toate celelalte crame din țară (adică la nivelul anilor ‘70). Ideea de a face vin nu îmi era străină, ceea ce se numea atunci proiect de diplomă, un fel de master de azi, l-am făcut la Tohani SĂ cu tema “Tehnologia obținerii vinurilor albe seci din soiul Fetească Regală în centrul viticol Tohani”. 
      Mi s-a părut întotdeauna că a face vin este ceva deosebit, erai cel care adună la un loc efortul celorlalți, cei care pregăteau și produceau strugurii pentru vin, era un fel de cerc exclusivist din care și eu am vrut să fac parte, oenologii erau puțini și apreciați.

De ce ai ales Crama S.E.R.V.E.? Ce are atât de special locul asta?

După 4 campanii făcute la fostul IAS, a apărut d-nul Guy de Poix și d-na Mihaela, adică S.E.R.V.E., care pentru mine însemnau un drum ghidat spre o destinație dorită, mi se oferea șansa de a lucra cu tehnologii, echipamente și materiale de ultima oră, de a progresa prin dotările materiale.
      Am găsit la dânșii acea pasiune molipsitoare pentru vin de calitate, lucru care lipsea din peisajul viticol autohton, mi-am zis că dacă vreau mai mult  nu am cum să nu fiu de partea lor, am avut norocul că ne-am întâlnit și m-au ales să lucrăm împreună  

 Dacă ai alege 1 singur vin de la Crama S.E.R.V.E. care ar fi acela? Dar din România (în afară de S.E.R.V.E.)? Dar din lume?

Nu aș alege un singur vin, pentru că nu e corect. Fiecare vin spune ceva, nu poți compara un vin alb cu unul roșu sau cu un roze. E ca atunci când ai pune un părinte să spună care este copilul preferat. Eu spun că am mai multe vinuri preferate, atât de la S.E.R.V.E. cât și din țară. De la S.E.R.V.E.  îmi plac asamblajele pe care le fac, ele sunt și vârfurile de gama și sunt mai complexe. Îmi plac însă și Feteasca Neagră sau Feteasca Albă. Vinurile făcute de colegii din țară sunt din ce în ce mai bune și apreciez atât albele din zonele mai nordice, cu prospețime și arome fine cât și roșiile puternice din Oltenia sau Dealu Mare. Din lume îmi plac Pinot-urile din Burgundia, Tempranillo din Rioja  sau Carmenere din Chile, dar și Sauvignon Blanc proaspăt din Australia sau Riesling de Rhin german. 
   
De care dintre vinurile făcute de tine ești cel mai mândru?
Am făcut, începând cu recolta 2011 un vin omagiu, un vin dedicat celui care mi-a fost mentor, adică lui Guy de Poix: o Fetească Neagră așa cum a gustat în 1994 și așa cum ne închipuiam noi dintotdeauna că trebuie să fie. Despre Feteasca Neagră Guy de Poix pot spune că e vinul de care sunt cel mai mândru, și caut ca fiecare recoltă să se ridice la așteptările atât ale noastre cât și ale consumatorilor. 

Care este soiul tău preferat? De ce?

Cum spuneam și la vinuri nu am un soi preferat, fiecare spune ceva, fiecare vine cu ceva. Spun că îmi plac asamblajele pentru că sunt o construcție bazată pe mai multe elemente, un soi vine cu aport tanic, altul cu arome, altul cu corp, finalul este mai bun decât fiecare luat în parte.  

Cum arată o zi obișnuită la cramă? Dar în campania de cules?
     
A fi oenolog este o meserie frumoasă pentru că nu te plictisești, în fiecare zi ai altceva de făcut, chiar dacă pare că lucrurile se repetă, ele nu sunt niciodată la fel. În fiecare zi trebuie să știi totul despre toate vinurile tale din cramă, ce temperatura au, dacă sunt în vase pline, cum se “simt”. Sunt că niște copii care trebuie supravegheați în dezvoltarea lor sau ca niște pacienți de care trebuie să ai grijă continuu și să le măsori parametrii vitali, pentru că vinurile sunt vii, evoluează permanent iar tu trebuie să intuiești în ce direcție merg și să le ghidezi. În campanie ai de a face cu ”nou născuți” deci grija e și mai mare ☺
          
Ne spui o poveste dintr-o campanie de cules?
     
Fiecare campanie are poveștile sale. De exemplu 2006 a fost în Dealu Mare un an de care mulți preferă să nu vorbească. A fost un an rece cu plecare în vegetație târzie și cu multe precipitații în vegetație ceea ce a dus la pierderi mari de cantitate și calitate. S.E.R.V.E. pentru că era bine organizată, a reușit o recolta de invidiat la ora aceea, a fost anul în care am angajat jandarmi să păzească strugurii. Pe lângă ploile din timpul vegetației, la recoltat au venit alte ploi care au încurcat și mai mult lucrurile și au testat puterea noastră de organizare și reacție dar și morala. O mare satisfacție am avut prin faptul că am reușit să avem o recolta bună, sănătoasă, în aceste condiții când practic am cules pe ploaie. După ce ploile s-au oprit, nu mai existau struguri sănătoși, totul era stricat. 
 
Care este legătură între vinificator și vie, raportul de forțe?

Cel care face vinul trebuie să știe din ce struguri îl face, să îi vadă în evoluție să participe la luarea deciziilor privind încărcătura de rod, lucrările agrotehnice ce se efectuează, tratamentele fitosanitare și tot ce se întâmplă în vie. Vinul începe să se facă de la alegerea parcelei, a soiului și a clonei și tot ce se întâmplă în vie, nu de la intrarea strugurilor pe poartă. Deciziile se iau împreună de către cei ce lucrează efectiv în vie și vinificator, trebuie să fie o echipă cu interes comun – calitatea strugurilor și a vinului.  De exemplu, momentul recoltării este foarte important, trebuie să fie stabilit exclusiv în funcție de analizele făcute în laborator. Am avut multe situații în care am întrerupt culesul să așteptăm să se coacă un soi sau altul. Colaborarea, spiritul de echipă contează foarte mult.

Cum poți să “greșești” un vin?
     
Sunt nenumărate moduri de a greși un vin, pornind de la modul cum ai amplasat plantația (ai pus un soi ce necesită mult soare pe o expoziție nordică) și până la a lasă un vas cu vin pe gol, neprotejat. Orice acțiune a ta asupra vinului, făcută sau nefăcută, (uneori nu e nevoie să faci nimic, sau tocmai faptul că nu ai făcut nimic) poate duce la piederea de calitate, mai mult sau mai puțin vizibil. E nevoie de supraveghere continuă a vinului și intervenții care să îl conducă în direcția dorită . Odată alunecat în direcție nedorită, redresarea se face în general (întotdeauna ☺) cu piedere de calitate.

 

Cunoaste-o mai bine pe Mihaela de Poix - CEO Crama S.E.R.V.E.

Cum ai început povestea S.E.R.V.E.?

Întâmplător: l-am cunoscut pe Guy printr-un prieten avocat pe care îl contactase să îl ajute cu o evaluare a mediului economic și de business din România; până atunci nu avusesem nici o legătură cu lumea vinului în afară de faptul că în familia mea vinul era nelipsit de la mesele de duminică și sărbători. La început am colaborat cu Guy pentru a îl ajuta să prospecteze piața și potențialul viticol iar cand a luat decizia sa ramana și să investească, ne-am asociat.

Ce te-a făcut să rămâi și să dezvolți acest brand?

În afară de faptul că mi-a plăcut natura de când mă știu, vinurile sunt un domeniu extrem de fascinant și de complex, provocările sunt la tot pasul iar business-ul este o construcție pe termen lung, care se numără în generații.

Când ai realizat că viața ta de acum înainte este S.E.R.V.E.?

De la început; am avut o oportunitate fantastică să fiu alături de Guy la crearea de la zero a acestei companii, a brandurilor ei și am considerat că SERVE este al treilea copil al meu.

A fost greu să-ți câștigi respectul în branșă? Simți vreodată că “it’s a men’s world”?

Nu a fost greu pentru că nu asta am urmărit. Mi-am dorit să facem vinuri bune și foarte bune, să fim un partener viabil și de încredere atât pentru angajații noștri cât și pentru toți colaboratorii, fie ei furnizori sau clienți. Pe de alta parte, după 25 de ani de vinuri cu pasiune pot spune că sunt convinsă de necesitatea unui “feminine touch” în vinuri, fără de care parcă aceasta pasiune și dragostea nu transpar atat de bine.

Ne impartasesti o amintire frumoasă cu Guy Tyrel de Poix? Care este lucrul invatat de la el?

Guy este el însuși o amintire frumoasă. Atât ca partener de afaceri – pragmatic și uman în același timp, preocupat de perfecțiune și artist în lumea vinurilor, pasionat până la epuizare, cât și ca partener de viață – generos, tolerant, înțelept, dedicat familiei 100%.
Tot ce știu despre vinuri am învățat de la el și alături de el (la Politehnica nu se predau cursuri de agronomie / oenologie ☺) dar cred că cele mai valoroase lucruri au fost încrederea în oameni și pragmatismul în afaceri.

 Ce soi iubești cel mai mult?

Cu toate că mă enervează, pentru ca este un soi dificil și ne provoacă în fiecare an cu alte « stări de spirit » iubesc soiul Pinot Noir. Iar din cele Românești Feteasca Albă și Neagră, în mod evident. Un vin bun care îți place, care se potrivește momentului și companiei în care îl bei, nu conteaza neaparat din ce soi este făcut.

Ce vin bei în mod constant de la SERVE? Care este vinul tău preferat de la S.E.R.V.E., dar din România, dar din lume?

O întrebare simplă, în ceea ce privește S.E.R.V.E. : îmi plac TOATE vinurile de la S.E.R.V.E. pentru că altfel ele nu ar exista (sunt sigură că asta este și sentimentul lui Aurel). Nu beau numai un vin în mod constant, ci pe toate, alternativ : am întotdeauna minim 6 vinuri diferite în casă și beau ce consider că se potrivește momentului. În ceea ce privește România, este o schimbare majoră de calitate în ultimii 10 ani; pe gustul meu, pe primele locuri sunt vinuri de la Balla Geza, Metamorfosis și Vinarte. Din lume, prefer Franța de departe și de acolo regiunile Bourgogne, Meursault si Chateauneuf Du Pape sunt preferatele mele.

Cum arată o zi normală din campania de cules pentru tine?

Ca o clipa: în campanie începi ziua în zori, când deschizi ochii și într-o clipă se face seară, echipele se întorc din vie, se curăță crama după o zi de munca și se pregatește totul pentru a doua zi.
În campanie îmi petrec timpul mai mult în cramă și vie, minim 3 zile pe săptămână pentru că nu mă rabdă sufletul să stau la birou, chiar dacă este de lucru; nu că ar fi nevoie de prezenta mea în crama – lucru care de altfel mă frustrează: echipa noastră este atât de bine rodată, încât gestionează 95% din situațiile care pot apărea într-o campanie; la mine rămân deciziile care implică bugete în general. Dar atmosfera din crama când vin strugurii din vie și se încarcă în vase, mirosul vinurilor proaspete, boasca scoasă din vas, mustul proaspăt stors și apoi primul vin crud (în general un Pinot) sunt senzații de care m-aș lipsi cu greu. Apoi plimbările în vie ca să decidem împreună cu Aurel și cu Dan care anume parcelă urmează la cules, evoluția pe care o poți vedea de la o zi la alta, emoția că urmează un val de ploi și organizarea pe care trebuie sa o faci ca sa adaptezi fluxul de lucru, grija permanentă de a obține cel mai bun vin din munca de un an a oamenilor din vie, toate astea alături de natura la sfârșit de ciclu de viață, atunci când via îți dă roadele ei, mi-au devenit activități și senzații indispensabile. Dealtfel 15 august – 15 octombrie este perioada din an când nu îmi planific nimic altceva.

Care a fost cea mai ciudată/simpatică întrebare sau remarca pe care ai primit-o în timpul unei degustari de vinuri ghidată de tine?

Nu îmi plăceau ieșirile în public și m-am obișnuit foarte greu să fac degustari ; învățăm pe de rost ce trebuie sa spun și tot uitam / încurcam informațiile din cauza emoției; până m-am antrenat și a început să îmi facă plăcere să prezint vinurile. Am făcut și multe gafe, de la a vorbi despre alt vin decât cel prezent în pahar (și, mai grav, chiar de alta culoare decat cel prezentat) până la lapsusuri teribile referitoare la numele unor vinuri la care făceam referire sau al regiunilor viticole. Mulțumesc celor care au trecut cu vederea aceste stangacii ☺.


 

CONTELE, WOODSTOCK SI ROMÂNIA

Woodstock, 15 august 1969. Mulți dintre noi doar visăm la ceea ce astăzi este marea legenda a muzicii rock, alții însă au trăit-o acolo.
Tânărul Guy, crescut în familie nobiliară franceză, ajunge pentru studii la New York cu câteva zile înainte de festival. Ca să-l ajute pe tânăr să se adapteze locurilor prietenii ce-l găzduiau îi propun să meargă împreună la festival. Așa cum povestea apropiaților, cele 3 zile de festival i-au schimbat complet viața. L-au făcut să rămână îndrăgostit toată viața de muzica rock, de Joe Cocker, Jimi Hendrix și Carlos Santana.
   Marcat de acest fenomen, la nici 14 ani și la nici o lună de când ajunsese în America, vrăjit de muzica americanilor din anii ’60, Guy fuge din internatul în care locuia să-i cunoască pe cei mai mari muzicieni afro-americani ai Americii, în Harlem.
Harlemul anilor 60, oricât l-am romantiza în zilele noastre, nu era cel mai sigur loc de pe pământ iar viața în celebrul cartier New Yorkez era plină de pericole și de aventuri, de experiențe pe care în prezent poate nu le-am înțelege și cu siguranță le-am considera greu de asimilat. A scăpat teafăr din toată această escapadă și i s-a împământenit convingerea că orice dorință poate fi realizată și orice vis împlinit cu tenacitate și curaj.
   25 de ani mai târziu, ajuns în România, compară experiența primului an aici cu cea din Harlemul american, însă rămas cu lecția tenacității și curajului învățată reușește să se transforme în « cavalerul vinului ».
Așa a apărut și numele primei game de vinuri de la S.E.R.V.E., Vinul Cavalerului (Vin du Chevalier în primul an) spunând povestea lui Guy Tyrel de Poix, conte din Corsica, ce se transforma în cavalerul salvator al unei crame ce a ajuns să fie printre cele mai titrate din România.


 

SAPTAMANA S.E.R.V.E. - VINURILE

 
Cuvee Amaury 2017 

 Cum să pleci într-o călătorie a simțurilor? Nimic mai simplu! Deschizi o sticlă din cel mai complex vin alb de la Crama S.E.R.V.E. – Cuvee Amaury și începi să simți cu toate simțurile despre ce este vorba aici. Făcut să fie cel mai longeviv vin alb al cramei este de deaparte și cel mai elegant. Asamblaj din Sauvignon Blanc, Riesling de Rin și Fetească Albă - vei descoperii arome intense de flori albe de primăvară, citrice – lămâi și lime, pepene galben; dar și de pâine abia scoasă din cuptor sau de pâine prăjită, migdale prăjite.
  Vinul acesta are o textură cremoasă, alcoolul este moderat, full body cu aciditate vivace și un post gust lung. Noi spunem că acest Cuvee este un vin extraordinar! Un vin care te va surprinde și te va face să te îndrăgostești iremediabil.
Poți să-l păstrezi până la 8 ani sau să-l bei oricând, cel mai potrivit la termperatura de 9-11 grade Celsius lângă sushi, carcatită sau creveți. 
 












Cuvee Charlotte 2013

Un vin atemporal! Asamblaj de Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră și Merlot ce caută perfecțiunea. Un vin în evoluție, aproape de maturitate cu o culoare roșu rubiniu cu nuanțe cărămizii. După o aerare (decantare) de minim 1 ore vinul începe să-și arate notele de fructe coape, cum sunt afinele, murele, cireșele negre, dar și pe cele de violete, vanilie și cuișoare. Abia mai apoi paharul de vin este învăluit în complexitatea aromelor terțiare ce arată trecerea anilor: ciupercile, piealea tăbăcită, tutunul și tușele de cacao.
Corp și consistentă, aciditate medie, alcool integrat, tanini rotunzi, definiți și catifelați, cu persistența și post gust lung.  Vinul acesta este un balans între intensitate și delicatețe, putere și elegantă, cu o longevitate remarcabilă, păstrat în condiții bune  deminim încă 10 ani.  
Recomandăm a fi băut la o temperatura de 14-16 grade Celsius alături de preparate pe baza de miel, vânat, souffle de ciocolată amăruie și brânzeturi măturate, tari. 









               



TERRA ROMANA ROSE 2019

Primul lucru de care ne îndrăgostim la un rose este culoarea lui veselă care oriunde am fi ne face să visam la plaja însorită. Acest rose este făcut din struguri de Merlot și Fetească Neagră, un cupaj complex cu arome de căpșuni, fragi, cireșe albe, caprifoi, trandafiri de vară și mere roșii. Gustativ regăsim câteva tușe ierboase de mărar și iarbă proaspătă. Aciditatea este ridicată, numai bună să ne răcorească, iar corpul este mediu mediu.
Multitudinea aromelor, complexul ce vine de la fructe, flori și notele vegetale fac ca acest rose să fie unul gastronomic. Adică să fie mult mai plăcut dacă este pus lângă o porție de fructe de mare, de friptură de pui sau curcan ori brânză proaspătă.
Recomandăm să-l beți la o temperatură de 8-10 grade, rapid și să nu vă numărați paharele băute. 
      





        

                           

 


TERRA ROMANA Milenium Rosu 2016 


Primul cupaj românesc și primul vin premium al Cramei SERVE. A rămas un etalon al vinurilor unde trei struguri cu personalitate se întâlnesc: Merlot, Cabernet Sauvignon și Fetească Neagră. Vinul acesta ne propune un drum spre însoritele dealuri din Dealu Mare de unde își adună toată complexitatea. Fiecare soi ne aduce câte ceva în pahare: Merlotul vine cu aromele de fruncte negre proaspete și zemoase, Cabernet Sauvignonul vine cu elemente de ierburi și notele mentolate; iar Fetească Neagră aduce acele arome afumate, piperate dar și catifelarea taninurilor rotunjind vinul. Avem în pahare un vin corpolent, consistent, bine definit și structurat. Acel vin pe care ai nevoie să-l înțelegi și să-ți dai timp după ce ai deschis sticlă pentru aerare. 
Perfect la 12-14 grade lângă friptură de miel sau vită, totacană de  ciperci sălbatice sau brânzeturi măturate.  











Vinul Cavalerului Sauvignon Blanc 2019

Cauți un prieten de nădejde vara asta? Acest Sauvignon Blanc vinificat în stil franțuzesc poate fi cea mai bună opțiune. Galben pal, cu reflexii verzui, este un vin recoritor cu arome de citrice cum sunt lămâia, lime-ul și grapefruit-ul; cu note de sparanghel și insinuări seducătoare de flori de șoc. Mineralitatea acestui vin ne amintește de o plimbare lungă după ploaie. Nivelul de alcool este mediu, în echilibru perfect cu aromele fructate, cu consistentă medie și cu senzația răcoritoare din post gust.
Recomandarea noastră este să-l beți acum, dar poate rezistă timp de 18 luni în condiții bune de păstrare. Vinul are nevoie să fie răcit la 8-10 grade Celsius și se potrivește pefect cu paște cu fructe de mare, peste slab, quiche-uri cu legume și brânzeturi proaspete.