Claudiu Leonte: Sur Mer - O poveste despre vară
Daca, într-un exercițiu de imaginație, am avea posibilitatea să accesăm câteva lucruri atunci când vrem, oricând, după bunul nostru plac, care ar fi acele lucruri? Oare unul dintre ele nu ar fi vara? Vara cu tot ce aduce ea : fiorul de vacanță, relaxarea pură, naivitatea gândului ca nimic rău nu se poate întâmpla atunci când e cald și soare, plăcerea ascunsă de a nu face nimic, inexplicabila fericire de a privi lumina filtrată prin frunzele verzi ale copacilor.
O vară fără sfârșit e ceea ce pare să iți promită un pahar aburind de Rasova Sur Mer, o vară magică, exotică, perpetuă, fulminantă, solară, o vara a ta, personală, modelata de imaginația, dorințele și amintirile tale. Vara aceea pentru care ai oftat când ai spus “... a trecut atât de repede...”, vara aceea când ai chef să zaci pe un șezlong, să faci o lungă conversație fără nici un subiect la umbra unei terase ascunse, fără ceas, fără întâlniri protocolare, fără zâmbete false, fără griji. Să îți închizi Facebook-ul, să nu citești știri, să comunici cu oameni reali, să taci seara pentru a asculta briza. Acea vară.
Vara în care te rătăcești de bună voie într-un pahar de roze cu speranța că nu te va salva nimeni de la propria fericire .
O vară fără sfârșit e ceea ce pare să iți promită un pahar aburind de Rasova Sur Mer, o vară magică, exotică, perpetuă, fulminantă, solară, o vara a ta, personală, modelata de imaginația, dorințele și amintirile tale. Vara aceea pentru care ai oftat când ai spus “... a trecut atât de repede...”, vara aceea când ai chef să zaci pe un șezlong, să faci o lungă conversație fără nici un subiect la umbra unei terase ascunse, fără ceas, fără întâlniri protocolare, fără zâmbete false, fără griji. Să îți închizi Facebook-ul, să nu citești știri, să comunici cu oameni reali, să taci seara pentru a asculta briza. Acea vară.
Vara în care te rătăcești de bună voie într-un pahar de roze cu speranța că nu te va salva nimeni de la propria fericire .
Sur Mer nu e doar un vin. E o promisiune că tot ceea ce iubești, tot ceea ce visezi și tot ceea ce speri poate fi surprins in infinitatea unei clipe ascunse într-o singură înghițitură. Că în sufletele noastre vara poate fi nesfârșită, așa cum este și marea. Este o evadare. Unii ar putea spune că este o demonstrație de virtuozitate în arta vinificări dar mie mi s-ar părea nefiresc să încep să vorbesc despre structură, despre arome, despre aciditate sau culoare, despre cum s-a priceput făuritorul lui să-i potolească toate derapajele de vin adolescentin Ar fi o analiză, iar pentru mine analiza ar știrbi din adevărata valoare a acestui vin, și anume din poezia lui. De fapt, în general, în vin ca și în artă teoretizarea tinde să ucidă spirtul. Ori mie, tocmai asta îmi place la un vin, povestea pe care i-o poate inventa imaginația băutorului. Nu-mi pasă dacă toamna a fost lungă sau ploioasă, sau dacă un strugure roșu a făcut vin alb. Eu vreau ca el, VINUL, să-mi poată promite o poveste pe cinste. Prefer să trec drept un ignorant fericit decât un fin cunoscător trist. Așadar Sur Mer nu m-a surprins, pur și simplu mi-a confirmat ceva ce dintotdeauna am simțit a fi adevărat. Faptul că în Dobrogea minunile apar cu lejeritatea cu care în alte părți se întâmplă lucrurile banale. Sur Mer are o frivolitate decadentă într-un trup de fecioară virgină lucru care în acum 2 mii de ani ar fi făcut să cadă imperii iar pe poeții antici i-ar fi făcut să compună ode nesfârșite.
În timp ce scriu aceste cuvinte ceasul îmi spune că e deja mâine., că miezul nopți doar ce a trecut. Pe masă sticla de vin, asemenea zilei, stă să se sfârșească și ea. Orașul e pustiu iar fierbințeala zilei trecute deja în istorie încă se simte în ziduri. De la etajul zece stelele par mai aproape iar pandemia mai departe. În liniștea acestui tablou, cufundat profund în contemplarea unui nou pahar îmi pare că de la limita orizontului aud marea. Valurile blânde ce spală nisipul păcătos al plajei. La ora asta este exact povestea pe care vreau s-o ascult.
În timp ce scriu aceste cuvinte ceasul îmi spune că e deja mâine., că miezul nopți doar ce a trecut. Pe masă sticla de vin, asemenea zilei, stă să se sfârșească și ea. Orașul e pustiu iar fierbințeala zilei trecute deja în istorie încă se simte în ziduri. De la etajul zece stelele par mai aproape iar pandemia mai departe. În liniștea acestui tablou, cufundat profund în contemplarea unui nou pahar îmi pare că de la limita orizontului aud marea. Valurile blânde ce spală nisipul păcătos al plajei. La ora asta este exact povestea pe care vreau s-o ascult.