CINE E DE VINĂ PENTRU ȘPRIȚ?
Cum vara și-a intrat deja în drepturi gândul ne fuge mai degrabă la plajă, mare sau piscină decât la job, și ce poate fi mai bun în contextul ăsta dacă nu un pahar cu vin bun alb sau rose?
Ce ați zice totuși de un pahar cu șpriț? Desigur, acei connaiseri snobi se vor strâmba și vor exclama că nu este cu putință una ca asta, că nu ai de ce să strici vinul cu apă și că vinul este făcut să fie savurat singur.
Dar până să dezbate ce este sau nu moral și legal vă propun să vedem cum a fost inventat șprițul și prin ce țări „barbare” se mai bea.
Istoria urmărește această băutură răcoritoare de vară până în anul 1842, când in Ungaria autorul maghiar András Fáy a invitat un grup de prieteni să viziteze noua sa cramă (pivniță cu vinuri), printre ei era și savantul Ányos Jedlik, care a adus cu el o sticlă de apă de minerală. Întrucât apa minerală fusese proaspăt inventată, fiind in vogă, în acea zi Ányos a decis să o amestece cu vinul turnat și, după ce a băut noua sa creație, a decis să numească băutura un șpriț. Cu toate acestea, însoțitorilor lui Ányos nu le-a plăcut cuvântul austriaco-german pe care l-a ales pentru noua băutură, au fost unguri până la urmă, așa că au decis să-l numească fröccs în schimb, care, până în prezent, este numele maghiar pentru un șpriț.
Problema pe care Andras și prietenii săi au avut-o cu numele de șpriț, însă, ar indica faptul că cele de mai sus nu sunt cel mai probabil modul în care a fost inventată băutura, dar este o poveste bună, cu toate acestea, o poveste pe care o vom aborda până la un pic de rivalitatea regională. Cu toate acestea, originea băuturii este cea mai probabilă în Austria, unde șprițul s-a născut în secolul al XIX-lea ca o modalitate de a crea vin „efervescent”. În mod tradițional, șprițul este făcut cu vin rece și apă minerală rece, servit într-un pahar de vin fără gheață, dar acum, așa cum se întâmplă în multe băuturi tradiționale, se poate găsi mai multe variante.
Bineînțeles că la fel ca în cazul majorității băuturilor alcoolice istoria acestei băuturi este incertă, iată că The Sage Encyclopedia of Alcohol: Social, Cultural and Historical perspective spune că șprițul își are originea in Germania. Deoarece băutura este ușor de preparat și consumat, șprițul se răspândește rapid în toată lumea băutorilor de vin, iar rețeta inițială a fost schimbată de nenumărate ori în funcție de obiceiurile sau nevoile țării unde se consuma. Iată în următoarele rânduri cele mai cunoscute variante de șpriț:
Tinto de Verano (Spania) - vin roșu amestecat cu apă minerală, servit rece. Uneori, Sprite sau o altă băutură răcoritoare este folosită în locul apei carbogazoase. Traducerea literală înseamnă „vin roșu de vară”.
Süssgespritzter (Germania) – o combinație de vin și limonadă cu apă minerală
Fröccs (Ungaria): Repertorul maghiar de șpriț este vast și necesită proporții specifice de vin în apă minerală sau alte ingrediente. De exemplu, un Újházy fröcss („Ujhazy șpriț”) este făcut din 20 ml de vin plus un tip de zeamă de murături; Macifröccs („șpriț de ursuleți”) este o combinație de vin roșu, sifon și sirop de zmeură.
Exemplele pot continua, însă revenind la România post comunistă, șprițul a fost cel ce a avut cel mai mult de suferit în perioada de evoluție a producției de vin modern, pentru că acum este un afront să spui ca X vin este “de șpriț”, făcându-l să pară inferior.
Adevărul este că există o categorie de vinuri “easy drinking” care se potrivesc perfect acestui tip de băutură și nu este nimic greșit în combinarea lor cu apă minerală, aici mă refer la vinurile alb și rose concepute special pentru a fi consumate de la un an la altul fără pretenții de “opere oenologice”, acele vinuri de zi cu zi.
Noi, la desprevin.ro, ne-am propus să fim cei care dăm șprițului locul cuvenit prin inițiativa acestei săptămâni dedicate. Veți găsi în selecțiile propuse diferite tipuri de vin, mai mult sau mai puțin potrivite fenomenului (aici vă lăsăm pe voi să decideți care în ce categorie se încadrează), dar numai bune de răcorit zile de vară.
